„Cine mai vorbește azi despre genocidul armean?”

Dan Pavel Publicat la: 01-02-2016

A trecut un secol de la genocidul armean, marcat simbolic pe 24 aprilie 1915, când la Istanbul au fost uciși armeni din elita culturală, politică și bancară. Una dintre cauzele producerii și reproducerii crimelor împotriva umanității este slăbiciunea autorităților naționale și internaționale în privința aducerii în instanță și a condamnării criminalilor.

În tipologia introdusă în 1945 de Tribunalul Militar Internațional, care a organizat Procesul de la Nürnberg, este vorba despre cei care au perpetuat crimele împotriva păcii, crimele de război și crimele împotriva umanității. Una dintre cauzele pentru care în cel de-al Doilea Război Mondial trei mari puteri (Germania, Japonia și Uniunea Sovietică) au comis asemenea crime a fost îngăduința față de actele similare comise în timpul Primului Război Mondial.

După terminarea Marelui Război, au existat două tentative de tribunale pentru crime de război, care au eșuat. Una în Germania, iar cealaltă în fostul Imperiu Otoman. Tentativa din Germania a vizat niște ofițeri inferiori și soldați, pentru crimele de război și crimele împotriva umanității comise în Belgia (printre altele, distrugerea orașului universitar Louvain, un Oxford continental). Aproape toți cei acuzați (adică mai puțin de zece) au fost achitați, iar doi-trei au primit pedepse minore. În Turcia, în perioada 1915-1918, dar și după trei-patru ani, s-a desfășurat genocidul armean, cu cel puțin un milion și jumătate de victime (de asemenea, au fost uciși în masă grecii și asirienii creștini). S-a organizat un tribunal pentru crime de război (mai întâi la Istanbul, apoi mutat de britanici pe Insula Malta), dar până la urmă tentativa a eșuat. Peste numai două decenii, Adolf Hitler avea să le spună cinic celor care încă ezitau să pună în aplicare „soluția finală” pentru „problema evreiască”: „Cine mai vorbește azi despre genocidul armean?”.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial s-au schimbat radical anumite lucruri în privința judecării și condamnării celor care au comis cele trei tipuri majore de crime. Dar au existat și atunci double standards în asumarea acelor crime de comunitatea internațională. Pentru toate cele trei tipuri au fost aduși în instanță lideri politici și militari germani (la Nürnberg și în alte procese, la Dachau, în fostele țări aliate cu Germania, inclusiv în România) și japonezi (la Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat din Tokyo). Deși liderii naziști și cei comuniști sovietici comiseseră deopotrivă în anumite instanțe crime similare ori chiar aceleași crime, pentru cei din urmă nu s-a organizat niciodată vreun tribunal de crime de război (nici național, nici internațional). De pildă, pentru că exemplul acesta ne este familiar, pactul pus la cale de Hitler și Stalin, Ribbentrop-Molotov, a fost o „crimă împotriva păcii”. S-au încălcat tratatele internaționale, au fost schimbate granițele statelor, iar România a pierdut teritorii care au fost luate de Uniunea Sovietică (nordul Bucovinei și sudul Basarabiei, care acum aparțin Ucrainei democratice, care nu este deranjată de cadoul primit de la Stalin, și restul Basarabiei, acum, Republica Moldova). Culmea este că la Nürnberg procurorii sovietici i-au acuzat pe liderii naziști, iar judecătorii sovietici i-au condamnat pentru aceste crime împotriva păcii. Cu sau fără procese pentru acele crime, rămân consecințele geopolitice, iar singura întrebare este următoarea: când vor fi reparate aceste crime împotriva păcii?

Revenind la zilele noastre, organizația cu numeroase nume (ISIS, ISIL, Daesh, „Califatul”), puternic sponsorizată de Turcia, membră a NATO, comite zilnic atrocități, crime împotriva umanității. Acestea se petrec nu doar în Irak și Siria, dar și în țările înconjurătoare din Orientul Mijlociu, s-au extins în Marea Britanie, Franța, Statele Unite ale Americii, Asia Centrală, Afganistan și Pakistan, precum și în mai multe țări din Africa. Consiliul de Securitate al ONU a emis deja o rezoluție (nr. 2 249) care spune explicit că ISIS reprezintă o primejdie mortală pentru civilizație și o „amenințare fără precedent pentru pacea și securitatea internațională”. Cum ar spune James Bond, it’s a license to kill. Și, mai important, este baza legală pentru organizarea unui proces internațional al celor care comit crime împotriva umanității. Numai astfel se poate pune capăt iluziei impunității.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe