Expoziția lui Matei Bejenaru la București

Comunicat de presă Publicat la: 11-02-2016

Galeria Anca Poterașu are plăcerea să vă invite vineri, 12 februarie, începând cu ora 18.00, la vernisajul expoziției „Paşii, cuvintele şi obişnuitul”, semnată de artistul Matei Bejenaru, curator Anca Verona Mihuleț. Fizica şi neurofiziologia ne învaţă că, pentru a ne apropia de adevărata structură a naturii, avem nevoie de claritatea privirii; ochiul este perceput ca parte a creierului, un transmiţător valid al informaţiei vizuale. Viziunea, fie că o percepem simplu, ca procesualitate a vederii, fie că o percepem într-un câmp expansiv, ca o capacitate de a trece dincolo de limitarea fizică şi de a pătrunde într-un spaţiu non-liniar, are un rol esenţial în procesele de gândire şi cunoaştere.

Transmiterea şi explicarea informaţiei vizuale sunt parte dintr-un mecanism complex care încorporează un sistem format din imagini, statice şi în mişcare, sunete, recuperarea memoriei şi condiţionalitatea mediului înconjurător. Paul Virilio, în capitolul „Efracţia morfologică” din cartea Spaţiul critic, meditează asupra constituirii imaginii, realizând conexiuni neaşteptate între lumină, transparenţă, viteză şi formarea percepţiilor vizuale. Pentru Virilio, „profunzimea timpului este înlocuită de profunzimea câmpului spaţiului sensibil”, el punând un semn de egalitate între lumină şi spaţiu per se. Este o afirmaţie curajoasă, dar în acelaşi timp bine argumentată, în contextul în care, indiferent de planurile pe care le abordează (fizic, mediatic, moral, de observator sau de complice), se întorce mereu la coerenţa aproape nebănuită a luminii.

În ultimii ani, Matei Bejenaru a documentat o serie de instituţii care urmau să se închidă, să dispară sau să fie regândite, surprinzând momentul sublim în care obiectele sau mecanismele odată funcţionale şi producătoare de posibilităţi erau acoperite în aşteptarea noii lor istorii. Faţă în faţă cu determinismul istoriilor regionale, Matei Bejenaru fortifică înţelegerea asupra acelor locuri supuse regimului schimbării, lente sau accelerate. La intersecţia dintre diferitele spaţii critice, lumina triumfală din deşertul Negev se întâlneşte cu lumina care se stinge din Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi; acel punct de intersecţie între reprezentarea vizuală, spaţiul critic şi lumină reprezintă tocmai punctul de formare al imaginii abstracte.

În expoziţia „Paşii, cuvintele şi obişnuitul”, Bejenaru reuneşte câteva din metodele de lucru pe care le-a reiterat în ultimii ani – marşul de gândire, însoţit de filmare, documentare fotografică şi înregistrare audio, alături de oferirea de sarcini artistice – de această dată, provocarea criticului literar Doris Mironescu pentru a scrie împreună o poezie despre abstractizarea imaginii şi despre obişnuinţa luminii. Atunci când a pornit în marşul de gândire, artistul însuşi şi-a dat sarcina de a descoperi un mod de abstractizare a cadrelor pe care le vede şi le consemnează – un exerciţiu de viziune, dar şi de memorie care se concretizează în studio, când recursul la lumină şi la tehnică redimensionează realul.

Paşii devin puncte, cuvintele se transformă în interfeţe, iar obişnuitul se înconjoară de suspans şi progresează în hiper-spaţiu.

 

Matei Bejenaru (1963) este un artist vizual care trăieşte şi activează la Iaşi, unde predă fotografie şi video art la Universitatea de Arte „George Enescu”. În proiectele sale, prin fotografie, videouri, performance-uri şi instalaţii intermediale, analizează felul în care modurile de producţie economică, cunoaşterea tehnologică, mentalităţile şi stilurile de viaţă ale oamenilor s-au schimbat în ţările postcomuniste în ultimele două decenii. Imigraţia muncitorilor români în Vest a fost analizată în proiectele artistice „Ghid de călătorie” şi „Maersk Dubai”, selectate pentru diferite expoziţii internaţionale, precum cele de la Tate Modern, Level 2 Gallery din Londra în 2007, Bienala de la Taipei în 2008.

Proiectul său experimental de muzică corală, „Cântece pentru un viitor mai bun”, început în anul 2010, a fost prezentat la The Drawing Room şi Tate Modern la Londra, Western Front la Vancouver, Kuenstlerhaus Buchsenhausen Innsbruck, Laaktheater Haga. Cel mai recent episod din acest proiect, „Oda Materiei”, a fost expus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti şi la Bienala Timişoara Art Encounters.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe