Poeme

Alexandra Turcu Publicat la: 14-03-2016

singurătate

3.

m-am mutat aici pentru că în casa asta
nu sunt poduri de pe care să mă arunc
aștept să vină dimineața
mă urc în pat
mă ridic pe vârfuri
și mă întreb cum ar fi dacă

stau minute în șir în fața oglinzii
și mă uit la ochii obosiți
stau ore în șir în cadă
țin picioarele desfăcute
mă gândesc la burta meaca la o pungă de pufuleți cu surprize
îmi doresc o mașinuță pe care
să o asamblez după instrucțiuni

câteva momente în care o disperare ușoară
trece dintr-un braț în celălalt
ca un leagăn mișcat de vânt
dau bluza la o parte
îmi mișc palma în jurul sânului stâng
palpez
cele două umflături sunt încă
acolo

5.

în fiecare zi aceleași frustrări
am prea multe algocalmine
și nu e nimeni cu care să le împart
în cealaltă parte a lumii
un doctor se uită la creierul meu

țin pisica în brațe
inima ei bate de două ori mai puternic decât inima mea
îmi prind părul în coadă
nu las transpirația să se adune pe ceafă
nu las urmele roșii de pe spate
să se înmulțească

în capul meu
sunetul unui televizor cu purici
amintirea 1: era dimineața devreme
și ai ieșit să aduci flori în casă
amintirea 2: era duminică seara
și mi-ai promis că
după ce mă arunc eu
te arunci și tu

mă apropii de fereastră
și privesc artificiile de la mijlocul zilei
semnale mici că viața nu merge
mai departe

9.

din punctul ăsta, pot să văd
tot ce se întâmplă pe cealaltă parte a străzii
îmi ascund fața în spatele perdelei
controlez greața care mă ține
de azi-dimineață într-un punct fix
îmi mângâi părul apoi obrajii
și-mi zic că totul va fi bine

fac curățenie
scot de sub pat
o grămăjoară de unghii roase
și încă una de fire de păr
fumez jumătate de țigară

urmăresc apele care cresc
încerc să mă apropii și
amintirea ta
ca un gard electric
mă aruncă cu 3 pași
înapoi

7.

cuiva căruia să-i trimit mesaje
când mănânc
când mă uit la film
când îmi iau o bluză nouă
când îmi vine să plâng și
fug în baie și
mă lipesc cu spatele gol de faianță

aici totul se întâmplă mult prea repede
trei zile până se termină antibioticul
încă număr spațiile goale din folie
ca să fiu sigură că nu am luat de două ori
medicamentele

adorm repede
câteodată, zic o rugăciune scurtă
pentru cele două umflături de pe sânul stâng
visez că suntem mici
ne așezăm pe pervaz
și ne legănăm picioarele deasupra orașului

10.

de câteva zile, aerul din casă e tot mai cald
desenez omuleți pe geamul aburit
și apoi îmi imaginez că altcineva i-a lăsat
acolo pentru mine
stau ore în șir sub plapumă
și apoi șterg cu grijă transpirația de pe gât
scot toate hainele de vară din dulap
și le întind pe pat

stau pe spate
căldura îmi inundă creierul la fel cum
râurile inundă vegetația din împrejurimi
terapie ușoară cu electroșocuri
pornesc cu degetul din locul dintre sâni
și cobor până la linia chiloților
apoi mă opresc brusc

mă uit la fotografii alb-negru
speranța că oamenii aceia mai există
și unul dintre ei va veni aici
și mă va pregăti
pentru tot ceea ce trebuie să urmeze

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe