Urâta

Radmila Popovici Publicat la: 14-03-2016

cheală

plete de noapte de iarbă
cascade valuri cuiburi
din care nu ți-ai lua
zborul
un om striga la poartă
băiețele cheamă pe taică-tu
nu-s băiețel mi-au țipat
lacrimile n-am mai ieșit
în drum toată vara tata
m-a tuns chilug pe cap
aveam numai nori

nici vorbă de fundițe agrafe
coafuri cocuri pe ascuns
îmi puneam părul
mamei tăiat greu
castaniu nu mă prindea
aveam gene și sprâncene
albe

codiță de mâță râdeau
de mine fetele boboc
suflă-n foc mă
porecleau băieții
plângeam cu forfecuța
tăiam în bucăți
visele flutură-plete

a doua zi mă tundeam
scurt măturam
după mine ascultam ore
în șir nothing compares to you
de sinéad o’connor așa
am îndrăgit cântăreața
cheală și albinoșii
în părul meu au dormit
lumina lunii cărțile citite
pe jumătate
orice poem
scris mă costă un
smoc de nervi
mai mic ori mai
mare

 

dangăte

și bună și rea arderea
de vii în creier
ca într-un crematoriu
secret al poemelor
în schimbul putrefacției
dătătoare de viață

de dinlăuntru privești
strălucirea orbitoare
a oscioarelor corpului
de litere în flăcări simți
fierbințeala buricelor
degetelor născătoare
de foc veșnic
neiertat oricând
iertător

durere a facerii cea mai
dintre toate pentru
cele mai calculate
constelații de cuvinte

paratrăsnet ultrasunet
în urechea cu auz absolut
a timpului orb șchiop
mut niciodată surd

eu ei ele tac el aude
miriadele de nuanțe
ale tăcerii

dumnezeu vede
și sub plapumă spune
copila mea de cinci ani
cu mâna la țâță dumnezeu
vede microcivilizațiile
firului de praf cu ochiul
neînarmat dumnezeu trimite
peste tot anticorpii păcii
prinde în hora unirii
virușii și bacteriile care mișcă
lumea înaintea ei
să se poată privi din față
ca-n oglindă oglinda
fiind chiar trupul
și sufletul lui
reflectoare

aleargă ușor dintr-un braț
în altul îmi strivește
celulele moarte
le înroșește pe cele indecise
în umăr cu capul
greu de tot ce nu știu
și n-au cum să știe
adoarme umărul
doare ca mărul
mușcat de verde
în tâmple ca-n temple
dang dang dang
dangăte dangă-te
dangă-mi-te

 

evantai

viitorul urmărește
cu infinitatea de ochi cum
îmi gravez pe pielea
pietrei străvezii minutele
de reculegere

mă ține de mână
părintește când
îmi brodez zilele
de doliu
cu atomii sclipitori
ai exploziilor

îmi scrie scrisori
lungi ca să am
răbdare cu ceara
din stupii părăsiți
de acasă pentru
lumânările care învie
de la săruturi
și chiote

mă păzește
din fașă ca pe
cenușa de argint
din cutia evoluție
inhalându-măuneori

când vinul vinii
mă amețeșt
îl ajung din urmă
să-i aranjez
gulerul
acoperindu-mi
surâsul cochet
cu evantaiul

 

nocturne

duminică lasă-mă
să deochi sânul
de munte al nimfei
cum alăptează
cu nori stratus și cumulus
albastrul sătul abia
la chindie să dezghioc
marea de sare să
amestec praful cu
umbrele și
facăsecoacăserupăse
ducăsecusuteletoatele
uitatele să mă curăț
de silabe ca de blestem

țintesc punctul
erelor himere depăn
misterul crește
pe clipă ce scade
invadându-mă
dezgolindu-mă
definitiv

iată chiar acum
nocturne de
chopin își schimbă
rochiile

văd vezi și tu
degete albe și negre
aprind pe clape
muzica și ea
le cântă o carte
geamuri sparte
un vânt și-o vântoaică
valsează furtuna
capete sub coifuri
vând libertate
arheologi dezgroapă
lacrima gigantică
numai șerpii știu
să păstreze
în văgăunile lor
tainele lumii
închid ochii și-i văd
răsărind pe ai tăi
cititorule de vise

 

curățenie generală

o dată în anotimp
fac curățenie
generală
mătur înjurăturile
de pe pereți scutur hainele
de orgolii spăl perdelele
de închipuiri dezgrop
și îngrop florile șterg
geamurile pe dinafară
de amprentele
demonilor alung
în cărți
personajele căzute
în prăpastia dintre
paturi aspir praful
trupurilor noastre
tușesc încă o lună
arunc toate cârpele
în foc
focul desenează
o mână cu degete
fulguind

(Din volumul Urâta, în curs de apariție la Editura Vinea)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe