Un fel de „Mama și copilul” pentru ea, dar și pentru el

Constantin Piștea Publicat la: 14-03-2016

Despre cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă (Editura Univers, 2015), am văzut aproape în unanimitate păreri feminine entuziaste, deși sunt convins că lângă unele doamne și domnișoare care au citit confesiunile de aici s-au așezat și niște domni ori prințișori curioși.

Ioana mai este cunoscută ca Prințesa Urbană. Are un blog foarte apreciat (în general, de mămici, dar nu numai) și a reușit să coaguleze o comunitate puternică, atipic de empatică pentru România de azi, în care „ele” își spun „pumoasele” – un fel de frumoase pufoase, dacă acest spațiu cultural îmi permite. „Pumoasele” au tot soiul de inițiative, se ajută reciproc și apar la nevoie una pentru cealaltă precum muschetarii lui Dumas. Această solidaritate de breaslă, de nișă ori de sectă – nici nu știu cum să-i spun, din moment ce în familia lor intră și mămici, dar și domnișoare singure și neatinse de flacăra vieții –, așadar această întrajutorare despre care am auzit, firește, de la o mămică m-a determinat să arunc o privire asupra primei cărți scrise de Prințesa Urbană. Și nu am avut un singur motiv.

Cu ceva vreme în urmă, cartea, care am înțeles că include multe dintre textele de pe blog ale Ioanei, era în topul vânzărilor unei librării online. Sigur, alături de titluri îndoielnice, fiecare pe nișa lui de cititori, însă O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă era și a rămas altceva în acest top al vânzărilor. Singura carte despre naștere, familie și despre educarea copiilor din topul la care fac referire. Așadar nu tema, ci altceva a vândut cartea. Poate chiar grupul „pumoaselor” să fi contribuit la succesul de marketing. Fiecare „pumoasă” o fi cumpărat câte 20 de exemplare, să și le pună printre borcanele de zarzavat. Ei, glumesc, nu vă ofuscați, dragelor! Fiecare și-a cumpărat probabil exemplarul său, pe care l-a însoțit de autograful autoarei la unul dintre evenimentele doldora de lume la care și-a prezentat cartea.

Pentru a găsi o explicație cât de cât serioasă pentru succesul acestei cărți, am purces la lectură. Și-am dat, și-am luptat cu puțină chinuială, pe-acolo pe unde se vorbește despre dilatație și de cât de greu i-a fost Ioanei la prima naștere (astăzi are doi copii frumoși și deștepți; muah!), însă, ce să vezi, a început să-mi placă, nu târziu, ci chiar devreme, din mai multe motive. Le-aș enumera matematic, dar mi-e teamă că mă veți privi ca pe unul care a citit așa ceva cu creionul în mână și n-aș vrea să vă las chiar impresia asta, drept pentru care vă spun că stilul scriiturii e unul simplu și direct, foarte amuzant pe alocuri, iar conținutul, plin de învățăminte, fără să pară didactic, precum unele cărți de parenting de astăzi, care-ți explică în detaliu ce să faci ca să scapi bebelul de gaze ori care este vârsta la care se trece la diversificarea mâncării.

Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc e un soi de rezumat bine structurat, cu tot cu soluții, al problemelor pe care, să zicem, cinci mămici și le-ar putea expune reciproc în vreo două ore de stat cu copiii în parc. Nu există aici nimic spus pe ocolite ori cu pudoare, de la durerea nașterii la întoarcerea la sexul cu soțul de după perioada aceea ciudată și interesantă deopotrivă, care ține aproximativ de la aflarea veștii legate de sarcină și până la repatrierea hormonilor responsabili cu plăcerea sexuală.

Ca femeie, viitoare mamă, cartea aceasta ar putea să-ți fie de mare ajutor. Ai putea să afli, la prima mână, multe detalii despre cum să-i faci față noului statut. Ca bărbat, viitor tată, chestiunea stă asemănător: știi să anticipezi mai ușor stările partenerei, să o înțelegi și îți dai seama că, oricând, orice e numai o etapă, ceva trecător, de care mai degrabă trebuie să te bucuri, în loc să stai posomorât ca un condamnat la o viață veșnică fără sex și cu orăcăituri.

Prințesa Urbană a reușit un fel de Mama și copilul pentru ea, dar și pentru el, pe un ton mai mult decât accesibil, iar acest lucru, chiar de-ar fi singurul, ar justifica succesul cărții. Ioana Chicet-Macoveiciuc sigur a scris despre ce se pricepe cel mai bine: viața ei. Și a făcut-o nu neapărat cu gândul de a vinde, ci pentru a le fi de ajutor altora, care vor să vadă cum să-ți crești o familie, chiar dacă începi de la single și de la un job care te ține „în priză” de dimineața până seara. Totul pare firesc, precum în textul scris de soțul Ioanei, prins și el aici, printre postări de bloguri și amintiri comico-dramatice, soț care-și povestește experiența co-nașterii: „Stai și te gândești la nașterea copilului tău și-ți închipui că va fi cu surle și trâmbițe, că se vor auzi măcar tobe și trompete și că pământul se va opri puțin din rotație până când se naște copilul, dar de fapt lucrurile se petrec cât se poate de în liniște și pe neobservate: afară e o zi ca oricare alta de primăvară, cu puțină ploaie și vânt și un pic de soare, iar înăuntru se întâmplă cel mai important lucru din viața ta de până atunci”.

O carte recomandată nu doar celor interesați de procreare și de educația copiilor, ci și celor care vor să scrie ca să vândă. Rețeta, dacă tot veni vorba, e simplă: fiți direcți, amuzanți, cu emoția și pasiunea la purtător! Prințesa Urbană așa a făcut și a reușit să-și țină cititoarele (și cititorii) în brațe cât au vrut ele (ei). Și încă o secundă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe