Un artist român în China comunistă

Codruț Constantinescu Publicat la: 14-03-2016

Numărul scriitorilor, dar și al altor vectori de imagine (formatori de opinie) din România care au beneficiat de adevărate circuite ideologice în Uniunea Sovietică după 1945 este suficient de mare pentru a-i încadra într-o adevărată legiune a prietenilor URSS. Însă fenomenul nu s-a rezumat la vizite programatice în URSS, căci victoria comuniștilor lui Mao Zedong, susținuți de sovietici în cadrul războiului civil împotriva forțelor naționaliste ale lui Chiang-Kai-shek, susținute de americani, a oferit un nou tărâm utopic.

Regimurile comuniste internaționale aveau nevoie să se cunoască, dar cum puteau face asta altfel decât prin trimiterea de reprezentanți ai „intelectualității creatoare și progresiste” pentru a observa și a (de)scrie? Printre primii care au vizitat RP Chineză s-a aflat dr. Petru Groza, în 1954 (totuși, chinezii comuniști au avut nevoie de ceva timp pentru a aranja circuitele „turistice”). Béla Gy. Szabó a fost un artist grafic important al României secolului trecut, cu o bogată experiență, expunând în nenumărate locuri și fiind apropiat de regimul instaurat la București după 1945, altfel cum s-ar explica faptul că a putut călători nestingherit în Occident, unde a avut expoziții personale la Liège, Anvers, Bruxelles, Viena, New York, Ottawa etc.? Lui Szabó i s-au aranjat două vizite în RP Chineză, în 1957 și 1958, în urma cărora a fost tipărit un masiv album, intitulat destul de modest Schițe de călătorie din China (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959), structurat cronologic, în care sunt reunite atât texte, cât și desene reprezentând noua realitate comunistă. Încă de la începutul volumului, autorul își ia măsuri de precauție, așa cum făceau aproape toți călătorii ideologici, scriind, parcă pentru a se dezvinovăți, că nu a exagerat și nu a poleit nimic în carte.

Volumul nu surprinde cu nimic, fiind doar o contribuție la imensa maculatură propagandistică produsă de aparatul comunist, grefat în România urmând standardele sovietice. Imaginea de pe coperta albumului reprezintă o tânără mamă ce ține în brațe un copil. Pe pagina de gardă sunt reproduse două desene care vor să-i inducă cititorului ideea că vechiul (Marele Zid Chinezesc stilizat) se împletește de minune cu noul comunist (un deal străbătut de o rețea de înaltă tensiune). Autorul dorește să ofere impresia că nu a plecat în China fără o minimă documentare prealabilă și că a consultat mai mulți orientaliști și artiști care fuseseră acolo, cu toții declarându-se încântați de șansa pe care o avea Szabó, care își pune în gardă cititorii: „Nu intenționez să fac o prezentare idilică. China nu are nevoie de așa ceva. (…) Nu poți să nu spui cu cât devotament lucrează la construirea socialismului întregul popor muncitor”. În China, nu a întâlnit cerșetori și nici chinezi beți, oamenii muncii îmbrăcându-se simplu și curat: „Ochii tuturor chinezilor scânteiau la fel de inteligent, măcar că irisul lor negru se zărea prea puțin”. A vizitat mai multe locuri, precum capitala Beijing, unde se pregătea o expoziție de grafică a RPR, Canton (de la Beijing la Canton a mers cu trenul, un bun prilej pentru a lăuda muncitorul feroviar chinez), Shanghai și Marele Zid. Béla Gy. Szabó folosește întreaga vulgată a călătorului înregimentat ideologic, care, pentru confortul călătoriei, accepta sume de bani substanțiale și se simțea obligat să se pună atât în slujba aparatului propagandistic din țara socialistă vizitată, cât și al celui din țara socialistă care l-a propus și l-a trimis „în delegație de Partid și Stat”.

Beijingul se moderniza accelerat, schelele acoperind cerul. Szabó vizitează o cooperativă artistico-artizanală și Institutul „Pao-chai”, unde erau păstrate gravuri pe lemn și tablouri chinezești și unde „nu se auzea musca bâzâind, fiindcă în China nu se mai află muște”. Acest ultim aspect ținea de contextul politicii decretate de Mao împotriva celor patru flageluri, inițiată în 1958 (alături de muște, erau vizați țânțarii, șobolanii și vrăbiile), parte a istericelor sale campanii, cu rezultate mai mult decât îndoielnice (după ce au ucis vrăbiile, „specialiștii” comuniști și-au dat seama că nu rezolvaseră mare lucru, pentru că ele ciuguleau nu numai boabele recoltelor, dar și insectele care afectau lanurile!). Szabó vizitează și o lamaserie tibetană din Beijing (!), păstrată probabil pentru a dovedi libertatea de care se bucurau cultele, și nu ratează manifestările grandioase prilejuite de sărbătoarea națională a RP Chineze, 1 octombrie. „E cu neputință să nu remarci, dincolo de explozia de culori, entuziasmul sincer. Mai multe inscripții îi urează lui Mao Tze-dun să trăiască zece mii de ani”. De asemenea, Szabó inaugurează un pod, spre marele său entuziasm, poate și pentru că, asemenea altor artiști sau scriitori, are iluzia/impresia că îndeplinește și funcții oficiale, de reprezentare.

În anexele intitulate sugestiv „Reproduceri” găsim o combinație de portrete ale unor muncitori și țărani chinezi, peisaje, obiective industriale, elemente de infrastructură (poduri, drumuri) și ipostaze din vechea Chină, transpuse mai degrabă într-un registru ironic (cum ar fi imaginea unei statui de-a lui Buddha în care acesta e… obez). Chiar dacă desenele realizate în tuș și cretă atestă indubitabil talentul artistic al lui Béla Gy. Szabó, albumul are un iz de realism bolșevic, dovedind complexitatea fenomenului vizitei ideologice în comunism și imensa lui capacitate de a perverti un talent artistic, de altfel, cât se poate de onorabil.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe