Scandalul de la USR. O explicație pentru bunul cititor

Radu Vancu Publicat la: 26-04-2016

Pentru bunul cititor iubitor de literatură, probabil că discuțiile pătimașe purtate în ultima vreme în interiorul breslei sunt neplăcute și greu de înțeles. O să rezum situația astfel încât să o fac inteligibilă și să arăt de ce, în fond, toată această querelle a fost necesară. Și poate utilă.

1. Conflictul s-a declanșat în ianuarie 2015, după premierea lui Gabriel Chifu de către juriul Premiului „Mihai Eminescu – Opera Omnia”. A părut atunci scandaloasă alegerea lui Gabriel Chifu în detrimentul unor Mircea Cărtărescu, Marta Petreu, Aurel Pantea, Liviu Ioan Stoiciu. Am protestat, arătând cât e de injustă această alegere și cât de discutabilă etic, atâta vreme cât Gabriel Chifu este vicepreședintele USR.

Apoi, profesorul Mircea Martin, membru al juriului, a reconstituit public procesul de votare, arătând că sesizase încă din timpul votului un viciu de procedură. Stupefiant era că, atunci când domnul Martin îi făcuse cunoscută domnului Manolescu existența acestui viciu, președintele USR alesese să-l ignore și să comunice public numele lui Gabriel Chifu, vicepreședinte al USR, drept laureat al premiului.

Prin urmare, temeiul etic al protestului nostru se dovedea de două ori justificat: mai întâi de o etică internă a valorii literare, apoi de o etică extranee literaturii, ținând de corectitudinea procedurală a acordării premiului.

2. S-a adăugat apoi scandalul timbrului literar, în care USR-Manolescu cerea ca fiecărei cărți să-i fie adăugat un timbru fizic, a cărui contravaloare să revină USR. Dacă voința USR ar fi devenit lege, atunci publicarea de literatură română ar fi devenit deodată mai costisitoare pentru editori, care oricum nu fac profit de pe urma ei.

În urma protestelor de anul trecut, legea a fost retrasă, pentru a fi reintrodusă acum, la jumătatea lui aprilie 2016, în aceeași formă aberantă – și, în urma protestelor, a fost retrasă din nou… Departe de scopul declarat în statut, USR-Manolescu a ajuns o amenințare pentru literatura română.

3. În faza finală, scandalul a ajuns în instanță. Grupul reformiștilor a observat că în actele USR pare să existe un veritabil haos. Prin urmare, au organizat alegeri pentru înlocuirea lui Nicolae Manolescu și pentru remedierea acestui haos administrativ. Rămâne acum ca instanța să decidă cine conduce de jure USR.

Sub Nicolae Manolescu, USR a pierdut tot: patrimoniu (în principal casa Monteoru, dar nu numai); prestigiu (ce prestigiu mai poate avea o breaslă a scriitorilor al cărei președinte îl numește public pe președintele Academiei „tâmpit”?); vizibilitate (niciodată scriitorul nu a reprezentat mai puțin decât acum); spirit democratic (revistele USR funcționează ca niște organe de represiune împotriva scriitorilor care observă aceste derapaje, iar o Comisie de Monitorizare, Suspendare și Excludere i-a eliminat pe unii dintre ei din USR – exact ca în anii ’50).

Nu te poți numi scriitor dacă vezi toate aceste lucruri și nu protestezi. Orice resursă de demnitate, oricât de minimală, îți cere să faci asta. Trebuia protestat împotriva bovarismului caligular al lui Nicolae Manolescu pentru a demonstra că aceste resurse de demnitate există.

Iar dacă aceste instituții – recte USR și demnitatea scriitorului român – vor fi în cele din urmă reconstruite, atunci va fi limpede că tot acest scandal nu a fost numai necesar, ci și util.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral