„Panama Papers” ca semnal de reformă a capitalismului

Cristian Socol Publicat la: 26-04-2016

Scandalul „Panama Papers” reprezintă încă un semnal de alarmă privind eșecul modelului economic și societal global. Un mediu puternic polarizat reduce rata de creștere economică pe termen mediu și lung și creează premise pentru o volatilitate ridicată la nivel economic, social și politic, pe fondul deprivării materiale a unei largi părți a populației. El relevă strigătul disperat al celor care sunt victimele modelului 1 versus 99. Astfel, o societate globală în care averea cumulată a celor mai bogați 1% oameni din lume este mai mare decât cea deținută de restul de 99% din populație nu arată decât un eșec dramatic al actualului model de capitalism.

Fuga de plata impozitelor și taxelor prin ascunderea unei mari părți din avuția unor politicieni, oameni de afaceri, celebrități ș.a. în paradisuri fiscale arată încă o dată corectitudinea principiului „bogații ies din criză pe spinarea celor săraci”. Lipsa de solidaritate și echitate în împărțirea poverii crizei se observă lesne în ultimii ani, dar nu numai. În multe țări aflate în curs de dezvoltare (aici intră și România), eșecul modelului economic incluziv se arată în fiecare an de îndată ce se publică modul de distribuire a fructelor creșterii economice (o treime merge către muncă, mai mult de jumătate către capital și puțin peste o zecime către taxe și impozite nete). Criza economică a fost amplificată de acest model.

Vorbim despre soluții? Sigur, pe termen scurt va exista o presiune pentru scoaterea la suprafață a banilor negri, desecretizare și schimb de informații. Poate chiar putem spera la o reglementare globală privind eliminarea paradisurilor fiscale și aplicarea principiului ca firmele multinaționale să plătească impozitele și taxele aferente statului în care acestea investesc și realizează venituri. Însă nu sunt foarte optimist cu privire la soluțiile structurale. Trebuie umblat la principiile fundamentale ale capitalismului. Această formă de organizare a societății nu are deocamdată cu ce să fie înlocuită. Reformarea sistemului trebuie să plece de la schimbarea ipotezei fundamentale a științei economice, care stă la baza capitalismului actual.

Așadar, atât timp cât capitalismul vede omul ca fiind homo oeconomicus – un individ care își urmărește în mod exclusiv propriul interes, este egoist și individualist până în măduva oaselor, gândește permanent în termeni de maximizare și urmărește doar să-și mărească tot mai mult câștigul pe seama pierderii celorlalți –, este dificil de considerat că vreo soluţie structurală poate avea succes. Poate ar trebui să trecem în mod echilibrat către homo reciprocans, ipoteză în care omul este empatic, cooperează cu ceilalţi, este altruist, crede în solidaritate și umanitate.

Schimbarea de paradigmă începe cu modul de a gândi. Altfel, sentimentul neîmplinirii îi va domina și pe bogați, și pe săraci. Tabloul în care vedem o fugă continuă cu banii prin diverse inginerii financiare și autorități de reglementare întârziate, gâfâind în urma lor, va continua să fie expus în viețile noastre.

Observăm astăzi elementele unei rupturi între vechi și nou. Scandalul „Panama Papers” nu este decât una dintre piesele de puzzle din acest proces. Doar un alt semnal.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral