Panama Pampers sau capitalismul lui Robinson

Bogdan Ghiu Publicat la: 26-04-2016

Într-o sinteză recentă, intitulată Cușca meridianelor (La Cage des méridiens. La littérature et l’art contemporain face à la globalisation, Minuit, Paris, 2016), Bertrand Westphal, inițiator al așa-numitei „geocritici”, trecând în revistă reflecția literară și artistică actuală din jurul „globalizării” (de fapt, din jurul Occidentului, cu toate „canoanele” și pretențiile lui universaliste), spune că împotriva globului (și deci a globalizării) ar trebui să promovăm democratic, ca politică a gândirii, ca schemă intimă de gândire-simțire „decolonizatoare”, planeta, iar această mutație democratizatoare ar putea să aibă drept pivot „epistemic” sau cultural, drept „grilă de lectură”, nu teritorializarea terestră, teluric-continentală – altfel spus, pământul ca „buric al Pământului” –, ci tocmai apa, oceanul planetar, mediul acvatic, întreaga lume trebuind să devină o periferie etică generalizată fără centru, adică fără metropole. Abia o astfel de lume acvatic-periferial-planetarizată s-ar putea dovedi ospitalieră față de diferențe, adică față de singularități.

Din această perspectivă, generalizarea contemporană a capitalismului offshore pare că a luat-o deja înainte, marea fiind, desigur, motorul imperialist (anglo-saxon) dintotdeauna al globalizării, iar figura arhipelagului, celebrată cultural de Westphal (pe urmele lui Édouard Glissant), fiind deja colonizată, constituie orizontul deteritorializant al semio-capitalismului financiar.

Individ hiperinsular, eroul tutelar al acestui capitalism este Robinson, capitalismul fiind dintotdeauna ceea ce se cheamă o „robinsonadă” (în toate sensurile acestui cuvânt). Așa cum a demonstrat Jacques Derrida în ultimul său seminar (Fiara și suveranul, vol. II, 2002-2003, trad. de B. Ghiu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013), orizontul în interiorul căruia crește și descrește capitalismul este, așa cum știm, individul, din care derivă individualismul și hiperindividualismul (fie el „de masă” sau nu), așadar insula și insularismul. Capitalismul urăște pământul, teluricul, htonicul, teritoriul omogen și continuu, fără țărmuri și larguri; urăște, altfel spus, rădăcinile și înrădăcinarea („rezistența materialelor”). Și practică deja de mult aventura periferializării tactice, luând-o deja, așa cum spuneam, înaintea tuturor viselor de eliberare și de dreptate și reușind astfel nu doar să le dezamorseze, ci chiar să le trucheze, asemenea unui virus.

Astfel încât ceea ce pare un pachet de știri de senzație (așa-numitele „Panama Papers”) se dovedește doar o reactualizare a epopeii de bază a capitalismului. Dar e bine ca din când în când să mai aflăm, ca pe o noutate, pe ce lume am fost dintotdeauna. Pe de altă parte însă, reactivarea propriilor fundamente „culturale” pare o manevră disperată, un recurs de urgență al capitalismului.

Așa cum spuneau Bauman și Virilio (mari critici insuficient cultivați la noi), lumea este deja acvatică, fluidificată, Potopul a avut deja loc. Numai nouă ni se mai pare că pământul stă ferm sub picioare. Visăm la visătorul Ulise, dar suntem pragmaticul Robinson, care și-a învins în sfârșit temerile, descoperind avantajele existenței offshore, adică faptul că singurul Paradis posibil e cel fiscal.

„Panama Papers” face parte din bătălia capitalismului însuși, împins tot mai mult să devină din nou un capitalism de război.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral