Despre conviețuire în spațiul public multicultural

Daniel Cojanu Publicat la: 26-04-2016

Coabitarea culturilor în lumea de azi nu mai este doar o problemă de politică internă a statelor multietnice sau un punct pe agenda relațiilor internaționale. În iureșul globalizării, care desfide granițele politice și demarcațiile teritoriale, fluxul de bunuri, persoane și informație a transformat locurile tradiționale de înflorire a culturilor și a impus o regândire a spațiului public și a formelor de conviețuire. Dacă vechile imperii ale lumii antice puteau oferi pacea popoarelor din cuprinsul lor prin constrângere autocrată, dacă orașe cosmopolite și multiculturale ca Ierusalimul, Alexandria sau Toledo au devenit cândva modele de coexistență a etniilor și a tradițiilor religioase, dacă minoritățile istorice au știut să se acomodeze fără a-și pierde identitatea condițiilor impuse de majoritarii statelor naționale, epoca actuală, postmodernă și postnațională, găsește mai greu soluții la problemele cu care se confruntă. Acum, când grupurile de migranți și refugiați complică peisajul unei lumi tot mai pestrițe și mai instabile, problema conviețuirii se pune în regim de urgență.

În spațiul public multicultural al marilor metropole occidentale, drepturile și obligațiile, cetățenia, virtuțile civice ale indivizilor au alt înțeles decât aveau în polisul antic, mult mai restrâns și mai omogen. Imperativul toleranței în accepția liberalismului clasic nu mai poate regulariza interacțiunile infinite între indivizi cu identități, istorii și apartenențe diferite. Cei ce se întâlnesc și conviețuiesc sunt nu doar agenți liberi, care se definesc prin capacitatea de a alege și de a-și construi deliberat destinul comunitar, ci și purtători ai unor identități colective moștenite care pretind expresie publică. Nerecunoașterea lor ar echivala nu doar cu încălcarea unor prezumtive drepturi culturale colective, ci și cu oprimarea unui drept individual natural: dreptul la liberă exprimare. Ignorarea diferențelor culturale sau „exilarea” lor în sfera privată, așa cum preconizează liberalismul deontologic, ar împiedica exercițiul unui drept fundamental.

Întâlnirea culturilor și realizarea unui modus vivendi depind de reactivarea unei funcții perene a spațiului public, aceea de a face distinct și vizibil ceea ce altfel s-ar fi consumat în penumbra și anonimatul vieții private, domestice. Tot astfel, nedeterminarea și omogenitatea simbolică a spațiului trebuie retraduse ca poziționare relativă și interdependență a culturilor și tradițiilor ca locuri antropologice. „Căci, deși lumea comună este locul comun de întâlnire al tuturor, cei prezenți ocupă în ea locuri diferite, iar locul unuia nu poate coincide cu locul celuilalt, tot așa cum nu se amestecă locurile a două obiecte distincte. Importanța faptului de a fi văzut și auzit de alții vine din aceea că fiecare vede și aude dintr-o poziție diferită” (Hannah Arendt, Condiția umană, Editura Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2007, p. 52). De fapt, individul îşi află locul acţiunii şi existenţei atunci când colectivitatea sa de apartenenţă îşi regăseşte amplasarea şi, astfel, identitatea culturală. Omul unei lumi cosmopolite își dezvoltă o anume disponibilitate pentru reconfigurarea identității, dar în formele de asociere pe care le va angaja, va căuta sentimentul apartenenței pe care numai o cultură etnică ți-l oferă.

Orice grup este tentat să își conserve existența chiar și atunci când consimte schimburile culturale, deoarece deține un impuls „natural” spre autonomie și autodeterminare (culturală și apoi politică). În această logică, pentru instituirea unei culturi publice, va urmări accesul la mijloacele tehnice, juridice și la capitalul simbolic prin care își poate păstra și promova specificitatea, va tinde să își adjudece spațiul public, intrând inevitabil în conflict cu celelalte grupuri. Doar renegociind permanent conviețuirea, iar nu impunându-se hegemonic, etnocentric sau urmărind utopic consensul s-ar putea construi o oikumene plauzibilă, care să evite „conflictul civilizațiilor”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe