Unde nu e farsă, nu există tragedie

Cătălin Gheorghe Publicat la: 26-04-2016

Abstract, dacă arta poate fi înțeleasă ca o linie de producție dintr-o fabrică de procesare a construcțiilor sociale și a realităților naturale pentru a genera un produs simbolic distribuit apoi în rețele de experiențe și interpretări de afinitate sau adversariale, atunci aproape nimeni nu s-ar putea eschiva de la interpelare, confruntare și reactivitate.

 

Evenimentele de artă (expozițiile, situațiile, acțiunile) sunt medii heterotopice (spațiile în care coexistă diferite funcțiuni: de teatralizare, socializare, contestare, demistificare), în substraturile cărora (deoarece nu totul s-a orizontalizat în postmodernitate) artiștii se depersonalizează într-un interval (deoarece timpul nu poate uniformiza rolurile de sine), adresându-se într-o multitudine de limbaje (obiectual, vorbit, vizual, scris, performativ), pentru a avea șansa de a fi înțeleși diferit și, în acest fel, de cât mai mulți fiecare. Nu e obsesia, ci motivația artistului de a fi resimțit de un public cât mai monadic, nu de o mulțime hiposubiectivă, care ar absorbi disiparea instinctuală a fiecăruia. Într-un eveniment de artă (cu scuzele de rigoare pentru poetica generalizării) nu te poți lăsa pierdut în publicuri sau contrapublicuri, ci devii responsabil de întâlnirea cu intenția vitală a artistului de a ți se adresa într-un mod cât se poate de personal.

Concret, cunoscut pentru evenimentele sale ce reinterpretează vizual iconografia bizantină și deconstruiesc modul de adresabilitate al ritualurilor proliferate de „instituția” biopolitică a Bisericii, Dan Acostioaei a realizat un nou performance în contextul expoziției personale Mai întâi ca farsă, apoi ca tragedie, curatoriată de Cristian Nae la Borderline Art Space din Iași. Implicând o critică structurală a sistemului artei prin rescrierea parodică a rolurilor agenților săi (a artistului, curatorului, criticului de artă, galeristului), precum și prin încercarea de a provoca o reacție afectiv-reflexivă a publicului, performance-ul lui Dan Acostioaei a presupus rostirea colectivă a unei serii de rugăciuni care se regăseau și într-o carte amplasată în spațiul expozițional pe un postament, printre care, Rugăciunea pentru rezidență, Rugăciunea pentru open-call, Rugăciunea pentru vizibilitate și succes, Rugăciunea împotriva ispitelor, Rugăciunea galeristului, Rugăciunea curatorului, Rugăciunea pentru sponsor/mecena, Rugăciunea pentru bienală, Rugăciunea pentru târg și diferite Pomelnice.

Podeaua este aurită, asemenea fundalului unei icoane. În capătul perspectivei, pe un panou electronic, cu litere preluate din iconografia bizantină, curge textul „Corpurile noastre nu ne aparțin”, un citat preluat dintr-un manual de religie din învățământul preuniversitar. În încăperea alăturată, în partea de sus a pereților, de jur-împrejur, sub aspectul unei frize, este inscripționat un fragment din Rugăciunea galeristului. Toate aceste minimale intervenții în spațiul expozițional sunt referințe succinte la efectele și intensitățile interferențelor dintre doctrine și ritualuri în lumi aparent constituite și organizate autonom, precum lumea religiei sau lumea artei.

Încărcăturile istorice ale vieții religioase și rețelelor artei pun actualitatea în repetiție, deși din perspectiva unei ciclicități deteriorate, așa cum, din cauza triumfului gândirii și speculațiilor neoliberale, istoria avangardei moderniste ajunge să se repună în scenă în mod tragic, iar din cauza impactului biopolitic al exercitării retoricii religioase, tradiția ritualurilor bizantine ajunge să fie invocată ca având un efect de farsă.

 

Dan Acostioaei, Mai întâi ca farsă, apoi ca tragedie. Performance, instalaţie site-specific, obiect.

Performeri: Dan Acostioaei, Silvia Amancei, Bogdan Armanu, Delia Bulgaru, Cristian Nae, George Pleşu.

Curator: Cristian Nae.

Borderline Art Space, Iași. 29 martie – 10 mai 2016.

Eveniment realizat în cadrul programului curatorial „Borderline Art Space – producție culturală experimentală în noile media”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe