A doua poveste din cartea noastră

Emil Brumaru Publicat la: 26-04-2016

Erai atât de frumoasă,

Mă gândeam c-o să pleci, o să pleci,

Se zbăteau ca o caldă mătasă

Peste trupul tău alb raze reci.

 

Purtai umerii plini de-ndrăzneală

Şi rotunzi şi doar îngeri puteau

Să-i atingă c-o gravă sfială

Ce trişti dânşii de-o vreme o au.

 

Mă priveai cu ochi verzi, de femeie,

Neştiind că eşti poate-un copil

Care-n joacă vechi fluturi descheie

Peste sufletu-mi blând şi umil.

 

Şi râdeai chiar de pletele tale,

Că sunt lungi şi te gâdilă-n ceafă,

Le prindeai să nu-ţi cadă spre şale

Cu o galbenă, veche agrafă.

 

Şi-aşteptai să fii iarăşi aleasă

Pe pământ lin prelinsă din rai,

Erai naltă şi-atât de frumoasă,

Mă gândeam c-o să stai, o să stai…

 

***

O, vremuri vrednice de-o odă,

Când băștile erau la modă!

Pe-atunci iubeam femei cu craci

Și țâțe pentru ciumpalaci

Și adoram buci mari, cu zbang!

Pe Cuza Vodă, într-un gang,

De se cutremurau pereții

Scriși cu plăcerile vieții…

Eram poet, erai studentă,

Trăgeai pe nas ca o dementă,

Iar eu beam zece mii de votci

În cinstea dulcei tale potci!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe