Experiment și maturitate

Andrei Giurgia Publicat la: 31-05-2016

Ediția de anul acesta a Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR) de la Iași a propus un experiment atât pentru echipa organizatoare, cât și pentru participanți. Demarat în urmă cu șapte ani cu doar trei proiecții în trei zile, ediția din 2016 i-a oferit publicului cinefil cinci zile de festival cu peste 30 de producții cinematografice și peste 60 de personalități din lumea filmului invitate. Am vrut să vedem dacă Iașul este pregătit pentru un astfel de maraton cinematografic. Pot spune că după șase luni în care o mână de oameni au lucrat zi și noapte pentru elaborarea festivalului, ieșenii încep să guste rafinat din filmul românesc, achitând chiar un bilet de intrare și demonstrând astfel că orice act cultural trebuie susținut, respectat și întreținut.

Practic, în perioada 4-8 mai 2016, de dimineață până noaptea târziu, Iașul a vibrat cinematografic. În cele 12 locuri unde s-a desfășurat festivalul, publicul spectator a avut parte de proiecții de filme, întâlniri cu actori, regizori și scenariști, expoziții, lansări de carte, prezentări ale unor festivaluri importante din România, spectacole cu muzică de film și teatru, precum și o secțiune cu totul inedită, cea a documentarelor.

Un experiment pe care și noi l-am așteptat cu interes l-a constituit producțiile cinematografice de pe casete VHS dublate de vocea românească a filmelor străine, Irina-Margareta Nistor. În Galeriile „Pod-Pogor” am urmărit patru capodopere ale cinematografiei mondiale, în mod „clandestin”, așa cum se întâmpla înainte de 1989.

Personajul central al ediției de anul acesta a fost actorul Mircea Diaconu. Cu o activitate cinematografică greu de egalat și cu roluri memorabile pentru cinematografia românească, actorul a fost sărbătorit la Iași, alături de cei cu care a jucat și colaborat mai bine de 40 de ani. Actorul și sălbaticii, Asfalt Tango, Filantropica, Promisiuni, Filip cel bun sau Doar cu buletinul la Paris sunt o parte dintre filmele de care publicul cinefil s-a bucurat. Un moment aparte l-a reprezentat gala filmului Mere roșii. Producția regizată de regretatul Alexandru Tatos a împlinit anul acesta 40 de ani de la lansare, moment ce a fost marcat în
timpul festivalului printr-un eveniment special, în care s-a evocat și personalitatea marelui regizor. Mircea Diaconu a primit din partea Institutului Cultural Român un premiu pentru activitatea de până în prezent, trofeul festivalului și o distincție din partea Uniunii Cineaștilor din România.

Pentru prima dată, un proiect special cu muzică de film interpretată la acordeon s-a auzit la SFR sub genericul „Cineacordeon”, cu Medeea Marinescu invitată specială. Pentru prima dată cu o expoziție la Iași, artistul Ion Bârlădeanu a adus Arta filmului în cadrul SFR. Recunoscut pe plan internațional, originar din Vaslui, cu o viață destul de zbuciumată, ea însăși subiect de film, artistul s-a întâlnit cu publicul ieșean la Muzeul Unirii.

Nu au lipsit cele mai noi producții românești din 2015 și 2016, premiate la nivel internațional și național. Ediția a VII-a a avut o altă dimensiune în comparație cu ce a fost până în prezent, pe care ne dorim să o aprecieze și conștientizeze fiecare participant, instituție publică sau simplu privitor.

Suplimentul de față este realizat de membrii Asociației Studenților Jurnaliști Iași, împreună cu o parte dintre voluntari. Acesta cuprinde interviuri-eveniment cu o serie de invitați ai ediției de anul acesta, texte care surprind într-un mod anume cinematografia românească, cea care este sărbătorită an de an la Iași în luna mai.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral