Camera Plus. Bienala de fotografie contemporană și imagine dinamică

George Bondor Publicat la: 31-05-2016

În pofida existenței unei admirabile generații de artiști vizuali, Iașul a rămas în ultimii ani fără o manifestare majoră de artă contemporană. Desigur că toată lumea își amintește de Periferic, Bienala de artă contemporană inițiată în 1997, cu opt ediții la activ, ultima în 2008, și care a format gustul pentru arta contemporană al publicului ieșean, ale cărui preferințe în materie de artă erau – și în mare măsură încă sunt – destul de conservatoare.

După opt ani, echipa care a realizat Perifericul revine cu un nou proiect. În perioada 20-30 mai 2016 se desfășoară ediția pilot a Bienalei de fotografie contemporană și imagine dinamică, având titlul Camera Plus. Inima și creierul ei este același Matei Bejenaru, artist vizual și profesor de fotografie la Universitatea de Arte ieșeană. Publicul de artă contemporană, format în timp la Iași în jurul Perifericului și al revistei Vector, are din nou ce vedea. Principalele expoziții pot fi vizitate până pe data de 30 mai: Arhive nomade (curator Cristian Nae, artiști: Dan Acostioaei, Tudor Bratu, Alexandra Croitoru, Tatiana Fiodorova), Events with no cause: I, II (curator Lavinia German, artiști: Andrei Nacu, Mihai Nistor, Andrei Venghiac, Bianca Basan, Lucian Bran, Nona Inescu, Alex Maxim, Mihai & Horațiu Șovăială), Arhitecturi clinice pentru un viitor compoziționist (curator Cătălin Gheorghe, artiști: Matei Bejenaru, Michele Bressan, Andrei Mateescu, Mona Vătămanu, Florin Tudor, Silvia Amancei, Bogdan Armanu). La acestea se adaugă performance-ul audio-video ZERO, al Dianei Dulgheru (Minim), conferința „Etica fotografiei și politica imaginii pe timp de criză”, la care au participat Pascal Beausse (director al Colecției de Fotografie din cadrul Centre National des Arts Plastiques din Paris), Călina Bârzu, Louise Clements, Laurențiu Fuiorea, Markus Hartmann, Corina Ilea, Diana Mărgărit, Raluca Nestor, Ana Lúcia Coelho Pereira da Silva Nobre, moderator fiind Cristina Moraru, un atelier critic, un atelier destinat recenziilor de portofolii de fotografie, prezentarea arhivei fotografice Minerva, cu negative fotografice din ziarele clujene ale perioadei comuniste (Răzvan Anton și Denes Miklosi), precum și o proiecție de filme experimentale ale lui Ion Grigorescu.

Iașul se reînscrie astfel pe harta evenimentelor importante ale artei contemporane din România. Evenimentele și expozițiile din cadrul bienalei reprezintă un apel la atenție în fața detaliilor cotidianului, cu scopul de a ne educa privirea în așa fel încât să observăm și să arhivăm tulburările modernității tehnologice, dar și maladiile vieții în comunismul românesc, analogiile imperceptibile între aspectele vieții de atunci și cele ale realității de astăzi, trecerile și deplasările subtile între „înainte” și „după”. Realitatea monolitică a ideologiei comunismului este deconstruită prin punerea în relief – prin documente programatic fragmentare – a memoriei personale, afective, uneori compulsive, atentă mereu la analogiile private, o parte esențială a construcției subiectivității și a creării sferei de autonomie, atât cât era ea posibilă sub dictatură și atât cât este ea posibilă în lumea dominată de tehnică.

Dacă Iașul revine în actualitate cu un nou festival, realizat în mod profesionist, problema existenței unui spațiu destinat unor manifestări de amploare ale artei contemporane se pune cu atât mai pregnant. Să ne amintim că acesta a și fost unul dintre punctele slabe ale candidaturii Iașului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. Poate ar fi momentul să avem la Iași un Centru al Artei Contemporane, construit după modelul ZKM din Karlsruhe: un centru al actualității artei, al interacțiunii artei cu cercetarea, dar și al arhivării istoriei artei contemporane, în care și festivalurile de artă ar putea fi arhivate, devenind vizibile publicului pe termen lung.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral