Iisus nu a creștinat lumea prin Wi-Fi

Marius Ghilezan Publicat la: 31-05-2016

Campania electorală din 2016 a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire. În precampanie, orașele erau invadate de bannere și afișe mari, pentru a fi date jos, ca la un ordin, în prima zi de campanie. România pare a fi singurul stat european în care campania electorală se termină înainte de a începe.

Așa au decis parlamentarii încă din 2015. Legea alegerilor locale prevede că tricourile, afișele mari, pixurile și bannerele sunt interzise. Vechile litre de mălai rămân o amintire. Ospețele cu mici și bere sunt ilegale. Și atunci, cum se face comunicarea politică? Doar la locul de afișaj și online. Afișele nu pot fi mai mari de 50/35 centimetri. Atât. Dar Iisus a creștinat lumea fără Wi-Fi.

Alegătorii trebuie seduși, dar prin ce mijloc?

Lăsând la o parte lipsa programelor de politici administrative ale candidaților, legea ajută doar partidele cu structuri de masă. Nu comunici prin afișe, dar exiști prin siglele de pe buletinele de vot și în percepția alegătorilor. Este o amăgire că online-ul aduce voturi. În zadar se chinuie candidații să-și promoveze ideile puține, dar fixe, prin tot felul de acuarele pixelate. Photoshopul ajută la good-looking-ul și la urcările pe catwalk ale starurilor, nu la adunat voturile în sac. Măicuțele, îndestulate alteori de bunătăți electorale, trebuie convinse. Dar cum? Prin comunicarea directă, cea mai veche și cea mai eficientă tehnică de manual. Dar, pentru asta, candidații trebuie să-și depășească limitele și să-și roadă pingelele. N-au de ales.

Românii au acces la rețelele sociale în proporție de peste 50%. Pentru a fi eficiente, campaniile online trebuie să aibă strategii de viralizare. Dar, cum majoritatea paginilor alergătorilor după voturi sunt anoste, aduc puține dintre rezultatele așteptate. Nu e destul să fii cunoscut, trebuie să convingi electoratul. Dezbaterile electorale de la televiziuni sunt lipsite de farmecul bătăliilor. La radio se bate apa în piuă, iar mesajele sună dogit.

La București, un candidat independent a cheltuit peste 100 000 de euro online. Rezultatul? Nu va scoate mai mult de 9%. Cei care dau like nu sunt votanți garantați, mai ales că majoritatea nu au buletin de capitală. De ce e lipsit de șansă? Pentru că nu a desfășurat o campanie la firul ierbii. I-a fost mai comod să transmită mesaje din Olimp, dar Nicușor Dan nu e Zeus.

Practic, de lipsa campaniei beneficiază autorii legii. Cele două partide mari: PNL și PSD.

Dar cum s-ar putea schimba paradigma? Prin crearea unor emoții colective. Dar, pentru a te juca cu sentimentele și trăirile oamenilor, trebuie să ai o strategie. Majoritatea candidaților au secretare pe post de consilieri politici. Nu poți răzbi în junglă pe tocuri și în crinolină. E la mintea cocoșului.

A câștigat Iohannis grație rețelelor de socializare? Răspunsul e ca la Radio Erevan: dacă nu închideau serviciile secțiile de vot din străinătate, lacrimile lui Coldea rămâneau doar pe hârtie top secret.

Legea electorală, bună, rea, a supus lumea politică la un examen de maturitate.

Iisus a creștinat prin apostoli lumea de pe trei continente. Pe vremea aceea nu existau nici autoband-uri informatice, nici relee de retransmisie, darămite diario minima de malis. Au izbândit pentru că aveau ce nu au agenții electorali de azi: credință.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral