Campania electorală. A fost sau n-a fost?

După un sfert de secol în care campaniile electorale au însemnat mobilizări uriașe de resurse materiale și umane, iată că în 2016 avem o campanie în care legea nu le îngăduie candidaților decât tipărirea câtorva afișe. Permisă a fost campania în „stil clasic” înainte de intrarea în perioada legală de campanie. Asistăm în acest sezon electoral, al alegerilor locale, la un fenomen invers decât în cele precedente: până acum, începerea campaniei electorale însemna umplerea panourilor cu afișe, apariția peste tot a bannerelor și mash-urilor, montarea corturilor electorale, programarea unor concerte etc. Acum, începerea campaniei a însemnat strângerea tuturor materialelor electorale și interzicerea oricărui spectacol pentru susținerea unui candidat. Nici pentru publicitatea în presă nu au fost bani. Apar o serie de întrebări. Ce au avut de făcut candidații în campanie, ce le-a fost permis să facă, ce le-a fost îngăduit să spere? A rezolvat limitarea fondurilor de campanie problema transparenței utilizării lor? Ce șanse a avut un candidat care nu și-a putut masca propria campanie în acțiuni administrative, așa cum au putut face cei aflați în funcții? Dispariția dimensiunii spectaculare a procesului electoral a adus un plus de democrație?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe