Poeme

Ioana Vintilă Publicat la: 31-05-2016

playground

 

1. când eram mică mi-am dorit întotdeauna să-mi fac breton   mama nu m-a lăsat

zicea că o să-mi intre părul în ochi când mai crește & o să prindă rădăcini

 

2. îmi rodeam unghiile nu puteam apuca nimic cu buricele degetelor  mama îmi ungea mâinile cu cremă mentolată să nu mai usture atât de tare apoi săruta degetele pe rând zicea că nu vrea să se supere vreunul

 

3. altădată eram pe faleză niște pescăruși zburau tot mai aproape        ai grijă

pot fi ca liliecii ți se încâlcesc în păr își fac cuib acolo se ghemuiesc & fac din el hârtie creponată

 

4. purtam  pulovere largi         mânecile erau  murdare de la creioane mama  spăla & le întindea la uscat pe frânghia de rufe cu cârlige       aveam mâinile chircite toată ziua

 

5. mă dădeam tare pe leagăn   lăsam capul pe spate norii erau vata de sub pansament           mama împingea            când ajungeam în dreptul ei îmi zicea              aici e capătul lumii

 

 

***

 

sunt o femeie cu brațe inegale

și riduri la fel

 

nu am acceptat revoluțiile promovate online   steriletul           să îmi prind părul

 

am fost construită după model aerodinamic: orice înclinație e aplanată

 

am văzut ce poate face un bărbat cu palmele rigide

& cum un animal mic se cuibărește între plămâni

 

am pendulat între a râde fără a-mi dezveli dinții          &         a mă da pe un leagăn din lemn crăpat

 

nici un bărbat nu m-a pus pe vreun piedestal

și nu mi-a arătat cum să iubesc îndeajuns de mult încât asta să salveze ceva

 

am căutat locuri cu frunze multe și mâncate de omizi

 

nu am lăsat soarele să îmi acopere întreaga față

o bătrână mi-a spus cândva că e semn rău

 

ce ar trebui să fac atunci când fiecare zgomot e o inimă

 

pot să cred că niște artificii vor fi venele cerului în noaptea asta:         un copil se va naște devreme fiindcă vrea să își lipească obrazul de cel al mamei

 

că aici sunt toate verile cu degete murdare de la cireșe & înghețată la colțul gurii

 

am fost decupată după preferințele oricărui bărbat

 

a luat o foarfecă

           

(femeie – păr pubian)

(femeie – celulită pe coapse)

            (femeie – copil)

            (femeie – deget strâmb)                       =          dragostea asta care se târăște

            (femeie – inhibiții)

            (femeie – picioare scurte)

            (femeie – buze pline)

            (femeie – dragoste pentru tata)

            (femeie – alunițele de pe gât)

            (femeie – singurătate)

 

 

 

manifest

 

sunt mâna caldă care freacă rana ușor să circule sângele să nu se facă vânătaie

 

&

unde-ai fost, Cezara, când mi-au desfăcut burta ca unui pește

să vadă de unde vine atâta tăcere

unde-ai fost, Cezara, când mi-au îndesat mere în gură ca unui porc numai bun de tăiat

unde-ai fost, Cezara, când B. îmi ținea părul să nu-l mânjesc cu vomă

unde-ai fost când toată lumea a crezut că o să se tragă

dea cu Molotovuri

și nu s-a întâmplat nimic

 

Cezara,

n-am crezut în viitorul copiilor care se jucau cu păpuși dezmembrate

sau în capacitatea minții mele de a face distincția între mine și tine

(mintea mea tânără ca un domino oricând gata să se dărâme)

între vocea ta și vocea mea

ciocane care-mi zguduie căpățâna

& ssssee ccclaaaattinăăă          un        clovn   pe        arcuri

 

unde-ai fost, Cezara,

când gropile au fost astupate

& acoperite de hortensii

unde-ai fost când am visat că mi-au tăiat părul

luat virginitatea

& m-am trezit leoarcă de transpirație & îmi pipăiam & împleteam părul

 

unde-ai fost, Cezara, când voiam să dau cu toate pancartele de pământ

să mă dezbrac

să mă întorc pe dos

& să ies pe străzi

poate așa gazul fumul ar fi intrat în toți porii

& hortensiile ar fi răsărit naibii mai repede

 

polaroid

 

n-am văzut niciodată corpuri întinse pe străzi

cu sângele șiroind din afara capetelor sparte de patul kalașnikovurilor

& mâini curate

cu gloanțe în fețele mai expresive decât ale oricărui model de pe catwalk

& cu ochii deschiși fixați pe norii care poate vor aduce ploaia

cu gloanțe în fericirea din dimineața respectivă când au luat ultima masă

 

corpuri cu toate tratatele de pace vârâte în plăgile împușcate

corpuri cu grenadele bătând ca niște inimi în ele

 

n-am văzut nimic din toate astea

 

tot ce-am văzut a fost o asistentă cu fustă scurtă injectându-mi capitalismul în venele profunde

 

& nu vreau decât

să sperii un copil când vreau să-i fac o poză

să creadă că-i o armă

că vreau să-i scot creierii pe partea cealaltă

 

&

poate așa o să pot scrie despre corpuri întinse pe străzi

cu gloanțe în fericirea din dimineața respectivă când au luat ultima masă

cu gloanțe băgate până în ultima strângere de mână

 

de abia atunci

poemul ăsta o să-nsemne ceva

 

Poeme câștigătoare la etapa națională a Concursului PEN New Voices, 2016

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe