Franța și România la Zilele „Hayek” din Iași

Bogdan Călinescu Publicat la: 31-05-2016

În zilele de 12 și 13 mai 2016, Institutul „Hayek” România a organizat la Iași a IV-a ediție a conferinței internaționale „Free Economy, Free Society”. Am avut onoarea și plăcerea să particip la aceste evenimente cu o conferință intitulată „Franța, Europa, România”, la dezbaterea „Mirajul justiției sociale, între Piketty și Anti-Piketty” și la lansarea a trei cărți publicate de institut în seria Hayek: Tendința gândirii economice, Soarta liberalismului și Teoria structurii de producție.

 

Am fost impresionat de ceea ce se face în Iași pentru cauza liberală. Institutul „Hayek”, condus magistral de profesorul Gabriel Mursa, ajutat eficient de fostul rector Vasile Ișan și Clubul Libertății, cu tinerii săi implicați în bătălia împotriva socialismului, sunt două exemple de urmat pentru toți cei care iubesc libertatea. De asemenea, am fost extrem de impresionat de calitatea și promptitudinea cu care au fost organizate programele din aceste zile.

Recunosc însă că am avut emoții și am simțit o oarecare jenă atunci când a trebuit să vorbesc despre Franța în fața unui public alcătuit din studenți, dar și din profesori sau persoane diferite. Cum aș putea să redau o situație economică teribilă și un context politic încordat, așa cum le cunoaște Franța astăzi, fără să provoc mirarea (sau stupoarea) celor din sală? Am preferat să spun lucrurile așa cum sunt: dincolo de gastronomie, vinuri, brânzeturi, peisaje, Dacia Logan (cel mai bine vândut autoturism anul trecut în Franța) și superbul Paris, Franța o duce foarte prost. Bineînțeles, comparația – economică și socială – e făcută mai ales cu celelalte țări bogate din Europa sau de peste Ocean. Și totuși, la Institutul pe care-l conduc – Institut de Recherches Economiques et Fiscales –, ne luptăm de ani buni pentru introducerea în Franța a unui impozit proporțional unic și în favoarea unui pilon de pensii cu fonduri private. Ei bine, aceste lucruri există deja în România, nu în Franța…

Sigur, salariile sunt mult mai mari în Franța și sistemul public este avantajat față de cel privat. Însă, dacă e să comparăm nivelul școlar, și în Franța situația e cam slabă. În clasamentele internaționale, Franța e prost situată, în ciuda unui buget enorm alocat școlii (și universității): 7% din PIB sau peste 120 de miliarde de euro. Dar cu ce rezultate? Universitatea franceză – la care oricine se poate înscrie – e dominată de ideologia stângistă și de sindicate, acordând titluri de noblețe absolvenților. Un student care a terminat ENA – Ecole Nationale d’Administration – are cariera asigurată în cele mai mari funcții din stat, interzise muritorilor de rând…

În privința politicii, sunt similitudini destule. Și în Franța, sălile de judecată ale tribunalelor sunt pline de politicieni aflați sub acuzare: trei foști președinți ai statului, doi foști prim-miniștri, mai mulți miniștri, un fost președinte al Consiliului Constituțional au fost deja condamnați ori au procesele în curs de desfășurare… Sigur, privind numărul de condamnări, România bate Franța. Dar aceste exemple nu sunt prea glorioase pentru țara lui Montaigne și a lui Voltaire. De altfel, cum se explică această decădere? Și cum a devenit Franța atât de antiliberală atunci când în trecutul său economic, filosofic și istoric sunt atâtea personalități liberale: Turgot, predecesorul lui Adam Smith, Jean-Baptiste Say, Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville, Frédéric Bastiat, Jacques Rueff, Raymond Aron, Jean-François Revel și mulți alții…

Multe ar fi de spus despre paradoxurile Franței de astăzi, cum ar fi putinismul politicienilor de dreapta sau reminiscențele marxiste la cei de stânga, manifestațiile violente ale tinerilor ce au făcut ca guvernul socialist să abroge o lege a muncii, atmosfera propice antiliberalismului ce beneficiază de clauza ideologiei celei mai favorizate, problema islamismului ce pare de nerezolvat, deși e din ce în ce mai acută… Fără să uităm isterizarea ecologistă din presă și televiziuni, alte opinii fiind cenzurate sau ironizate.

Și Franța, și România au nevoie de o societate civilă organizată și activă, pentru a înfrânge aceste derive utopice.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe