Un trend numit Republica Moldova

Dumitru-Alexandru Filimon Publicat la: 02-06-2016

Românii suferă de un sindrom istoric posttraumatic în raport cu Republica Moldova. Aici avem de-a face cu o curioasă turnură a lucrurilor. Văzută din ramă, povestea Chișinăului pare mai mult o narațiune cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, care conferă un plus la CV-ul politicianului populist, deprins cu un patriotism de fațadă.

 

În multe cazuri, exaltarea discursului de factură emoțională ține locul raționalității sau al bunului-simț și complică mai mult relațiile cu Chișinăul și cu moldovenii de peste Prut. Agenda personală a politicianului român este mai puternică decât realitatea. Ideea vehiculată în mod mai mult sau mai puțin transparent este că nu putem face mare lucru pentru Moldova. Mulți se regăsesc în această paradigmă a insuccesului cultivat de neputință și profită electoral de ea.

Ar fi bine să ne întrebăm sincer ce putem face pentru Republica Moldova dincolo de emoțiile unei revederi cu brațele deschise și cu flori peste Prut. Realitatea edulcorată nu este decât o soluție temporară pentru România și Republica Moldova. La fel și sentimentul nobil al milei. Donațiile de produse alimentare și cărți pentru moldoveni pot fi interpretate și în paradigma unei condescendențe a românilor față de frații de peste Prut. Trebuie să depășim această etapă și să ne eliberăm de sub imperiul unor vocabule ce s-au transformat în etichete, respectiv „moldoveni săraci” și „moldoveni puțin știutori de carte românească”.

 

PR pe genunchi, nu din inimă!

Ce instituții sau entități românești s-ar potrivi mai bine specificului moldovenesc și cum am putea începe să construim o relație organică în timp?

Prin societatea civilă există mai multe idei și proiecte, însă fără o consistentă susținere politică. Nu am văzut nici măcar o dezbatere reală pe subiectul Chișinău. O societate nu are nevoie doar de o societate civilă eclectică și de câțiva politicieni mai luminați pentru a putea să facă un pas înainte în această direcție. Relațiile au nevoie de un anumit grad de aprofundare, dar și de susținerea populației. Mulți înțeleg să folosească discursul patriotic cu Moldova (mărturisind tacit sau tăinuind) doar într-o paradigmă geopolitică. Ei speră într-un fel că situația actuală a României se va îmbunătăți de la sine doar prin extinderea granițelor actuale. Alții trăiesc în propriul discurs emoțional și nu pot realiza o apropiere binevenită între teorie și practică. Unii, mai nou, au descoperit trendul intitulat „Republica Moldova” și vor să parvină odată cu înălțimea valului.

Multă vreme, Moldova a fost un subiect prin excelență secundar în spațiul public, ce se regăsea foarte rar pe buzele politicienilor români. Acum, a devenit un trend. Prin urmare, atenția noastră nu se concentrează în direcția bună. Ne interesează mai mult PR-ul decât un proiect realist de lungă durată. Și tot în baza acestui PR pe genunchi interpretăm și protestele de la Chișinău.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral