Gospodarii

Dragoș Dascălu Publicat la: 02-06-2016

Primarii sunt actori mai importanți decât am putea crede. Sau, cel puțin, ar putea fi. Tocmai de aceea, îndemnul președintelui de a vota „oameni integri și buni gospodari” e cu atât mai important. Nu vom vorbi aici despre integritate. Alegerea unui primar cu probleme (de integritate, morale sau penale) condamnă localitățile la subdezvoltare și reflectă un electorat captiv sau complice. Dar calitatea de a fi „gospodar” o acceptăm ca pe un dat. Trebuie primarul să fie un „gospodar”?

 

Un bun „gospodar”, dincolo de o tentă ușor autoritară a termenului, a celui care posedă și dispune după bunul plac de o gospodărie, este, în general, cel care gestionează bine problemele actuale, imediate, cotidiene: repararea drumurilor, curățenia școlilor sau deszăpezirea. Mai mult, răspunsurile și soluțiile sale sunt, în general, rețete standard care tratează efectele. Problemele de aglomerare în trafic sunt „rezolvate” prin lărgirea străzilor și suplimentarea locurilor de parcare acolo unde este cerere (de obicei, în centrul orașului). Lipsa locurilor de muncă este „rezolvată” prin construirea unor parcuri industriale de zeci de hectare. Problemele de criminalitate sau vandalism sunt „rezolvate” prin amplasarea de camere video. Altfel spus, un bun gospodar este cel mai bun menținător al stării prezente și al sistemului actual. Dar un primar poate și trebuie să fie mai mult decât un „gospodar”, căci localitățile pot fi mai mult decât niște „gospodării”.

Orașele au potențialul de a fi mai puternice decât statele naționale. Nu vorbim doar despre date demografice. Unele orașe au capacitatea de a inova, de a asigura o dezvoltare economică sustenabilă, chiar dacă țara, din cauza multiplelor interese, a instituțiilor cu greoaie proceduri de durată și a aparatelor suprabirocratizate, nu se mișcă în același ritm sau în aceeași direcție. Primari precum Jaime Lerner din Curitiba anilor ’70, Aníbal Gaviria din Medellin sau, mai aproape, Edi Rama din Tirana au contribuit la o dezvoltare a orașelor (economică, dar mai ales socială) dincolo de cea a țării și chiar diferită, bazându-se pe acțiuni la scară mică, dar cu impact major.

La o altă scară, în 2006, Ken Livingstone, fostul primar al Londrei, pornea inițiativa C40, o rețea de 60 de orașe și primari care să schimbe modelele bunelor practici în domenii precum gestionarea economică, a energiei, a mobilității urbane, a deșeurilor, a apei sau a urbanismului. Acestea și-au propus implementarea unor standarde pentru reducerea amprentei de carbon, care depășește standardele actuale asumate de guvernele naționale. Astfel de primari nu și-au propus să fie doar gospodari și să gestioneze bine localitatea. Ei creează oportunitatea unei reinventări coerente a orașului.

Poate că este imposibil să găsești astfel de primari pentru toate localitățile din România. Poate că unele localități au nevoie doar de buni gospodari. Dar să nu ne mulțumim doar cu atât.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral