Tablete cu realitate pentru descrețirea frunții

Romeo Aurelian Ilie Publicat la: 20-06-2016

Ana Maria Sandu (ed.), Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche, Humanitas, București, 2016

 

Revista Dilema Veche este fără doar și poate una dintre cele mai bune reviste culturale de pe la noi. Sau... nu? (asta așa, de dragul dilematicii...). Din 1998 încoace, ultima pagină a revistei găzduiește număr de număr secțiunea Cu ochii-n 3,14. Aici, fiecare membru al redacției prezintă, pe scurt, lumea din săptămâna anterioară, sau nu numai, așa cum a văzut-o el. Se naște astfel un puzzle de imagini și idei, ce capătă, cu sau fără voia unuia sau a altuia dintre semantari, o puternică mireasmă de suprarealism. Vinovată de această stare de fapt este doar alăturarea aleatorie a unor priviri complet diferite unele de altele. Nu lipsește nici umorul care se naște, de fapt, din acea ironie fină ce șlefuiește realitatea cotidiană până o expune goală pușcă ochiului cititorului însetat de adevăr. 

Antologia alcătuită de Ana Maria Sandu adună la un loc toate tabletele din rubrica aceasta publicate în intervalul 1998-2015. Dar ele nu sunt înșirate cronologic, ceea ce ar fi constituit o operațiune simplistă, de tip copy-paste, ce ar fi avut totuși ca scop urmărirea evoluției discursului eliptic al fiecărui semnatar, ci sunt regrupate din punct de vedere tematic, și îndosariate sub formă de capitole ce se vor a fi ale unui roman. De exemplu, un titlu ca acesta: Capitolul 1 În care una dintre marile întrebări ale ființei românești revine tot mai insistent la bursa faimei, câteva zeci de persoane circulă oriental, un ”solitar neizolat” renunță (nu chiar de bunăvoie) la odrasle și nimeni n-ar putea explica frumusețea aprigă a momentului mie mi-a amintit de numele capitolelor din Frații Jderi al lui Sadoveanu. Nu știu dacă intenția a fost aceea de a trimite undeva, dar cu siguranță a fost aceea de a chema undeva, și anume la o lectură relaxată, dar atentă, căci ceea ce urmează să se citească s-a întâmplat lângă noi și, fie că ne place sau nu să credem, ne-a influențat viața într-un fel sau altul. Fie și numai în virtutea efectului de fluture.

Voi reda aleatoriu câteva fragmente de lume văzută cu ochii-n 3,14 care ne-au influențat viața, petrecându-se mult prea aproape de noi: „Deputatul Crin Antonescu a declarat că o fuziune între PD și PNL ar fi ca o căsătorie între persoane de același sex. Pentru noi, alegătorii, vestea bună este că cele două partide și-au dat seama că sunt de același sex. Vestea proastă este că sexul este incert. (M.V.)”; „Am observat hazliul afiș în care C.V. Tudor și G. Becali, umăr lângă umăr și zâmbet lângă zâmbet, ne promit că «Doi creștini și patrioți/ vor scăpa țara de hoți». Afirmația cuprinde și o oarecare doză de adevăr: e foarte posibil ca răufăcătorii, la vederea sloganului, să moară de râs.(M.Ș.)”; „Dacă ar fi serioase, în sondajele zilei s-ar cuveni ca în dreptul anumitor partide să se precizeze și marja de oroare. (R.C.)”; „Din goana telecomenzii, dau peste Oreste care își întreabă invitata emisiunii sale de pe B1 TV, Codul lui Oreste: «Ai încercat să te psihanalizezi?» Invitata era o fetiță de 10 ani. (M.C.)”; „Dintre toate discuțiile astea despre situația învățământului românesc eu am reținut propoziția unei tinere doamne politician, rostită în direct la Realitatea TV: «Eu ca și fostă studentă la Harvard...» (M.C.)”.

Revenind la ideea de a grupa pilule de luciditate în capitole, după un criteriu tematic, trebuie spus că aceasta constituie ineditul antologiei. Și tot de aici ne putem da seama și de amploarea demersului la care s-a înhămat Ana Maria Sandu. Căci nu este ușor lucru să recitești fiecare număr al revistei pe un interval de 18 ani, apoi să le recitești pentru a stabili temele în virtutea cărora vei selecta textele și apoi să le selectezi propriu-zis. Nu știu dacă asta a fost în fapt procedura Anei Maria Sandu, dar eu așa mi-am imaginat-o. 

Iată și lista tuturor semnatarilor, a celor ce s-au ascuns în spatele inițialelor, semnând anonim, ca în Caragiale, că tot este el patronul spiritual-literar al revistei: Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Marius Chivu, Adrian Cioroianu, Radu Cosașu, Adrian Damian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Matei Martin, Patricia Mihail, Ruxandra Mihăilă, Cristian Munteanu, Cezar Paul-Bădescu, Matei Pleșu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Simona Sora, Dan Stanciu, Mădălina Șchiopu, Alex. Leo Șerban, Cristina Ștefan, Ruxandra Tudor, Mircea Vasilescu, Luiza Vasiliu, Delia Verdeș-Radu.

De menționat și contribuția lui Dan Stanciu, ilustratorul rubricii, ce își pune amprenta și pe această antologie, sporindu-i valoarea artistică.  

Și dacă tot am vorbit de valoarea artistică a.k.a. estetică, să spun câte ceva și despre valoarea ei etică. Pentru că estetica fără etică și viceversa nu prea își au hazul. Ei bine, este genul de carte pe care nu e bine să o citești pe toată odată, întrucât poate crea dependență de antren și voie bună și riști să te scufunzi în ea, pierzând busola realității cotidiene. E mai bine să o ai în geantă sau pe noptieră și să citești din ea doar așa, la răstimpuri, când te intoxică nebunia lumii înconjurătoare, ori în momentele de respiro din metrou, ba chiar și înainte de culcare. Efectul va fi garantat același: descrețirea frunții și o scurtă, dar eficientă amnezie a ceea ce s-a petrecut peste zi.

De asemenea, îmi place să cred că un tratament pe termen mediu spre lung cu pilule de luciditate și/sau ironie ne va face și pe noi, cititorii, să vedem lumea cu ochii-n 3,14 și să o receptăm mai puțin agresiv. Să ne luăm și noi pe noi înșine mai puțin în serios, privindu-ne mai mult cu auto-ironie, și poate că și aceasta ne va face bine.

Așadar, pentru sănătatea dumneavoastră fizică, mentală, emoțională și mai ales socială, consumați zilnic câteva tablete de Cu ochii-n 3,14!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe