Rut și interogația migrației

Paul-Cezar Hârlăoanu Publicat la: 28-06-2016

Ultimii ani au dovedit că migrația este o problemă stringentă a societății noastre. Se poate vorbi despre rațiuni de ordin economic-financiar, de ordin social, politic, familial, religios. Problema migrației postulează existența unui spațiu din care și spre care se îndreaptă cineva, a unei persoane care migrează, dar și a unei motivații. Privită din perspectiva migrației, Cartea Rut presupune răspunsul la patru întrebări esențiale.

Când? La prima întrebare răspunsul ni-l oferă chiar textul biblic: „când cârmuiau în Israel judecătorii” (1, 1). Perioada judecătorilor reprezintă un moment de cumpănă din istoria biblică a lui Israel, care se vede asuprit de diferite neamuri: moabiți, canaaniți, madianiți, amoniți, filisteni.

Cine? Migrația presupune existența unei persoane sau a unui grup care se mișcă dintr-un teritoriu în altul. În Cartea Rut, este vorba de o familie: soț, soție și doi fii: Elimelec, Noemina, Mahlon și Chilion. Numele Elimelec are conotații teoforice: „Dumnezeul meu e rege”. Particularitatea numelui, teoforic și ebraic, are rolul de a-l identifica pe purtătorul său ca fiind o persoană ce aparține lui Dumnezeu, dar mai ales poporului Său. Numele devine esențial în păstrarea identității.

În contextul european actual, numele devine o marcă înregistrată. El îți păstrează oarecum identitatea în mijlocul atâtor neamuri. Când ești Ion, Gheorghe etc., numele devine dovada nerostită a apartenenței la un neam. Dacă ești John, George etc. și ești emigrant, poți uita mai ușor originile tale identitare. În Cartea Rut, cei care pleacă din Israel sunt conduși de un om a cărui identitate nu poate fi ștearsă niciodată. Atât timp cât trăiește, el poartă conștiința apartenenței la comunitatea israelită.

De foarte multe ori, plecarea se face pentru o perioadă scurtă de timp. Cu puține excepții, emigranții poartă în suflet credința că se vor întoarce acasă. Și pentru Elimelec plecarea se dorea una provizorie. Păstrarea numelui subliniază acest lucru. Nu aceleași idei îi animau și pe fiii săi. Căsătoria lor cu două moabitence denotă dorința de a se rupe permanent de ținutul Israelului. Trăiesc în Moab timp de 10 ani și nu se gândesc la întoarcerea în Israel. Integrarea este o dorință puternică a emigranților. Când sunt în minoritate, aceștia doresc să devină asemenea locuitorilor din țara de adopție, să fie identificați cu aceștia. Tradiția, credința, obiceiurile proprii sunt văzute ca bariere ale integrării. La fel se întâmplă în cazul fiilor lui Elimelec. Gândirea iudaică îl situează pe Elimelec în categoria liderilor israeliți și a oamenilor bogați din Israel. Teama sa era că întreg Israelul va veni la ușa lui, fiecare cu propriul coș, pentru a cere hrană. Pentru Rashi, egoismul îl face pe Elimelec să plece din Betleem. Emigrarea lui Elimelec are cauze de ordin economic. Oamenii înstăriți din țările sărace, și nu numai, au aceeași tendință de a „emigra”, ei sau averea lor, astfel încât să nu fie afectați de problemele economice pe care le întâmpină țara de origine. Această emigrare se manifestă prin cumpărarea de proprietăți în state cu putere economică, prin conturi în străinătate sau paradisuri fiscale (cazul Panama Papers este grăitor în acest sens). Este o emigrare a unei aroganțe aristocratice.

De ce? Motivația este una de ordin socio-economic: foametea (1, 1). Textul biblic nu precizează dacă această foamete era determinată de invaziile popoarelor vecine sau a fost o consecință a unei perioade de secetă, lucru frecvent în Canaan. Seceta ar fi trebuit să atingă și ținutul Moabului, astfel încât decizia de a se muta în această țară s-ar fi dovedit absurdă. De aceea, probabil, foametea nu este o consecință a secetei, ci a prigoanei și asupririi. Exegeza iudaică vorbește despre o dublă foamete în timpul judecătorilor: foame de pâine și foame de Tora, de cuvântul lui Dumnezeu. Și una, și alta presupun o absență de hrană trupească și de hrană sufletească. Această lipsă constituie un factor determinant al migrației. Criza spirituală naște aproape întodeauna o criză de ordin economic. România contemporană experimentează această situație la fel ca Israel din vremea judecătorilor. Exodul românilor, și nu numai, se întemeiază pe nevoia de hrană.

Unde? Când se pune problema emigrării, se are în vedere întodeauna o țară, un ținut care poate oferi tot ceea ce lipsește acasă. Tendința este de a căuta ceea ce se numește, în termeni moderni, the dream land. Elimelec alege Moabul, o țară învecinată cu Pământul Făgăduinței, al cărei popor era înrudit oarecum cu cel evreu, însă aflat în conflict cu acesta de-a lungul istoriei. În vremuri ce nasc migrații ale popoarelor, încetează animozitățile de ordin istoric, religios sau politic. Primează aproape întotdeauna interesul personal. Rivalitățile încetează. Migrația musulmană de azi arată cum aceștia își caută refugiul în țări blamate pentru credința și modul lor de viață. Migrația devine, în cartea Rut, un mod de propovăduire, de integrare, de mărturisire și de asumare. Fenomenul migrației pune față în față culturi, oameni, credințe.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe