Exodul, paradigmă actuală pentru migrație?

Iulian Faraoanu Publicat la: 28-06-2016

Cartea Exodului descrie experiența fiilor lui Israel care ies din casa sclaviei prin intervenția salvatoare a Domnului și se îndreaptă către o țară ideală. Evreii sunt chemați la slujire și libertate, sunt invitați să abandoneze casa robiei, unde viața devenise imposibilă, și să se îndrepte spre o nouă realitate. Ei trebuie să parcurgă un drum, pentru ca mai apoi să îi slujească lui Dumnezeu în Țara Făgăduinței. Este vorba despre o experiență migratoare. Întrebarea de fond este: în ce măsură migrarea exodică se poate aplica pentru timpurile noastre?

O primă idee privește plecarea din țara natală și motivațiile sale. Pentru foarte mulți semeni de-ai noștri, migrația este o experiență dureroasă, o dezrădăcinare și o „plantare” în altă parte. Adesea, ca și în cazul evreilor, există situații de oprimare. Condiția lui Israel în Egipt este paradigmatică pentru numeroasele forme de sclavie din lumea noastră. E de ajuns să ne gândim la evreii din lagărele naziste. Și câte alte forme de sclavie nu ascunde societatea noastră democrată și liberală! Sclavia și asuprirea vin din partea celor puternici, care își impun propriile legi. Din cauza fricii, aceștia nu acceptă să conviețuiască cu cei diferiți.

Referitor la momentul Ieșirii, Israel a învins teama, și-a pus încrederea în Domnul și a riscat să se îndrepte către necunoscut. Experiența multor migranți e pe aceeași linie. Primul pas este conștientizarea situației dificile în care se află. Al doilea pas constă în învingerea temerilor și desprinderea de trecut. Iar etapa următoare coincide cu asumarea riscului de a pleca spre necunoscut, având speranța unui viitor mai bun. Se realizează astfel un fel de Paște, o trecere de la moarte la viață, de la condiția existențială imposibilă din țara de origine la orizontul vieții în țara către care se emigrează.

A treia etapă a exodului este intrarea în Pământul Făgăduinței – locul căutat, țelul. În mod normal, țara spre care se imigrează trebuie să ofere siguranță și stabilitate. De multe ori, libertatea visată și siguranța nu sunt imediate. Revolta și murmurul evreilor din dorința de a se întoarce la oalele cu carne din țara de proveniență se aplică și unora dintre migranții de azi. E vorba de o atitudine ce ține de natura umană. În fața dificultăților, omul poate face apel la timpurile trecute care, aparent, erau mai bune. Se preferă sclavia, care oferea o oarecare siguranță. Se uită însă dimensiunea libertății, se pierde din vedere Ieșirea cu valoarea sa și nu se mai ia în calcul ținta proiectată către viitor.

În cartea Exodului apare referința la o perioadă de 40 de ani. Autorul sacru voia probabil să sugereze nevoia trecerii unei generații pentru ca un popor reînnoit să intre în țara făgăduită. Acest răstimp se poate folosi în discuția despre integrarea imigranților. Se consideră că prima generație de imigranți, cei ce au memoria trecutului din patria de proveniență, cu greu se pot integra în țara-gazdă. E vorba de schimbarea mentalității, a modului de a gândi și trăi.

Exodul este evenimentul unei națiuni, experiența trăită de un popor de frați ieșiți împreună din starea de sclavie. Plecând de aici, e oportun de reliefat idealul fraternității. Prezența celuilalt, diferit adesea de noi, nu trebuie văzută ca o amenințare, ci ca un ajutor. Străinii trebuie acceptați ca membri ai aceluiași popor. O altă remarcă privește problema libertății. Adevărata libertate constă în căutarea și slujirea Binelui, pe care Biblia îl vede personificat în Dumnezeu. În lumea în care trăim există sclavii, alienări la exterior, dar și robii, tensiuni, temeri și idoli care subjugă interiorul. Jugurile trebuie scuturate pentru ca omul să aspire la libertatea autentică.

În concluzie, exodul e o categorie importantă aplicabilă fenomenului migrator. Dincolo de dificultățile presupuse de părăsirea țării, exodul este primul pas către un orizont diferit și o lume nouă. Odată cu decizia ieșirii, începe și drumul migrației, care dă seamă de condiția de pelerin a omului. Iar omul simte nevoia de a conștientiza că viața sa e de fapt o călătorie, un drum ce trebuie întreprins împreună cu alții. La final, migrantul intră și se stabilește în țara visurilor, o realitate nouă și diferită. Aici începe aventura exercițiului libertății, maturizarea și construirea unei vieți care ar trebui să ducă la împlinire pe toate planurile.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe