Poeme

L. Om Publicat la: 28-06-2016

mă culc pe o bancă în parc

 

singur la semafor – cu gândurile mototolite

ca o factură la întreținerea unei mansarde.

nu am răbdare voi trece pe roșu

poezia va ieși în stradă.

și dusă va fi

 

            un gol de aer sub folia de pe touch screen

 

fac rotocoale cu degetul mare apoi cu al doilea

îmi pun amprenta pe coaja nimicului

las urme

 

            noaptea în parcul central

            pe frunzele proaspăt căzute

 

pe cine dracu interesează că eu mă plimb la ore târzii

 

            dacă ți-e bine

dacă din gura ta mică pornește țipătul cât un fir de păr invizibil

 

taci.

pune-te pe cea mai dosnică bancă.

scrie pe facebook la ce te gândești

repede selectează un blank

dă-i copy-paste nu aștepta ziua de mâine.

 

            problemă la actualizarea stării

            te rugăm să încerci mai târziu

 

 

poem cu lama la gât

 

avem cu toții o boală

până și nebunia – contaminată

ca insomnia unei turme de porci înconjurând lacul

 

de ce nu m-aș arunca în pământ

ultimul care-o face.

mult așteptatul sfârșit

nu o nouă și răsuflată ce?

 

acolo poeții cu berea la gură

și golul din care te iau în primire.

un timp oho pentru totdeauna pierdut.

cafenele gata să crape de poezie.

 

mă pun în pat îmi acopăr fața

găsesc o mutră dementă pentru dimineața

și cercul poeților dispăruți.

mi se va rupe de tot.

și mai ales de toate.

 

poeții să jure cu lama la gât

            scriu urât

            scriu cu ură

și nebunia poate porni

și poate s-o ia razna.

 

 

mă culc am timp liber

 

ascult mașina de spălat

vinerea asta mi-am pus hainele gri

le-am uitat înăuntru. le-am scos.

le-am pus la uscat. le-am ascultat. cum se uscă.

duminică le-am călcat aranjat în dulap.

stau la etajul trei și o duc bine

la mine se-aud ca prin ceață mașinile. cam atât.

și sunetul mesageriei. și tastele.

pe undeva niște bătăi în ventricul

din țeava chiuvetei picăturile chinezești

frigiderul accelerând brusc

îi vine și lui să se arunce un pic pe fereastră

pungile vor începe să tremure

tavanul podeaua cuveta pentru legume

și pocniturile mobilei ca niște crăpături înăuntru

hainele șușotesc în dulap cât de aspră i-e ăstuia pielea

 

mă pot concentra până la filamentele țipătului

nimic altceva nu se aude la mine

 

 

träumermarsch

 

îmi trec palmele pe vopseaua peretelui

cum aș unge cu unt o felie de pâine.

formația moleculelor incompletă.

carne smulsă cu dinții.

bătăi în geam

tavanul ăsta imaculat ce mă cheamă să

sarînăuntru.

 

când mă gândesc

puteam fi compozitor de marșuri funebre

acolo nu-i timp decât pentru început.

 

mă iau în brațe ca-ntr-o cămașă de forță

încă o noapte parcursă cu bine.

dacă visez pe spate

nu-mi voi aduce aminte probabil nimic.

 

            un ochi smuls din orbită.

            ca să-l arunci tu la gunoi.

 

mă strâng.

nu-mi dau drumul.

 

adorm în a V-a lui mahler

nu îmi observă nimeni absența

prea ocupat cu absența lui proprie.

 

ca-ntr-o cămașă de forță

 

măstrâng.

dimineața sunt tot acolo.

 

 

mă culc viu

 

senzația plină

când mă dezbrac

și cămașa de piersică se descarcă.

miezul de scame din ombilic.

pentru nouă secunde

n-ai cum să fii singur.

 

dacă faci un duș nu te speli înăuntru

nu ștergi dezamăgirea zilei

dacă bei un pahar de apă

nu te purifici

dacă stingi becul

nu dispare nici unul dintre oamenii pe care-i detești

dacă trântești ușa în urma ta

și stai într-un bloc vechi

riști doar să cadă din tencuială

da da

nu se-ntâmplă nimic.

întinde-te-n pat cu ochii închiși

ascultă liniștea și bătăile inimii

da da

nu neapărat în ordinea asta

continuă să respiri

ca și cum dioxidul de carbon ar avea proprietăți semnificative

pentru altcineva

lipit pe tavan.

 

te privește.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe