Mythologies RE-viewed

Maria Bilașevschi Publicat la: 28-06-2016

Invitat pentru a doua oară să expună în cadrul Galeriei „Veneer” din Glasgow, Eugen Alupopanu a propus un mod personal de interpretare, redare și interogare a conceptului de mit prin intermediul graficii și al performance-ului. În încercarea de a dezvălui substanța unei moșteniri culturale ancestrale, artistul transcende granițele mitologiilor transilvănene, încorporând simboluri ce aparțin civilizațiilor antice egiptene și asiriene.

 

Eugen Alupopanu explorează dincolo de porțile imaginației comune o lume – în fapt, un bestiar – care asaltează fragila ființă umană prin umbrele unor spirite ce și-au părăsit redutele nocturne pentru a se înfățișa omului în lumina dezarmantă a zilei. Creaturi precum capra, cerbul, țapul, șarpele, animale ce și-au părăsit mediul natural, își găsesc adăpost chiar în ființa umană, care, la rându-i, se contorsionează sub un efort aproape agonizant în fața imposibilității adaptării.

Miturile lui Eugen Alupopanu sunt transfigurate, reinterpretate, remodelate prin intermediul desenelor și al colajelor. Imaginarul artistului se desfășoară grafic în crescendo: un satir duce în spate, spre o luptă ce nu are început sau sfârșit, un personaj ce înfățișează o bucurie nelumească, un Icar dublat de o femeie, un țap, jumătatea regelui vânător, pești și păsări ce țâșnesc din diferite părți ale corpului, regi ce și-au pierdut demnitatea în fuga după himere, în timp ce puritatea este simbolizată de miel.

Obsesia pentru animalitatea ce invadează corpul uman este laitmotivul expoziției. Artistul nu este interesat de omul perfect, dar studiază transformarea ce apare în laboratoarele maligne ale vieții, dizolvă forme pentru a crea o osmoză între specii prinse în plasa ultimelor stadii ale metamorfozei.

Prin colajele sale, artistul construiește personaje noi, în care forma anatomică este de o senzualitate brută, o imagine a societății, a golului și vanității ce stau în spatele frumuseții artificiale. În laboratorul său, Eugen Alupopanu elaborează continuu tipare morfologice inedite, după ce a adunat suficiente dovezi asupra faptului că prototipul uman nu mai este capabil să reacționeze la influențele ce-l dezintegrează. Întreaga umanitate din lucrările artistului înnoată în lichidul amniotic al labirintului din care și minotaurul a dispărut, lăsând în urma sa un sistem de coridoare pietrificate.

Întregul demers plastic a fost dublat ingenios de performance-ul care a avut loc în ultima zi a expoziției, intitulat The Living Statue of the money-grubbing Artist (Avida Dollars). Cu chipul și mâinile acoperite cu foiță de aur, cu o mustață întoarsă ce amintește de excentricul Dalí, înălțat pe un piedestal în poziția cristică a crucificării, Eugen Alupopanu demască falsitatea proceselor prin care piața de artă „poleiește” și certifică o persoană obișnuită drept un artist autentic prin eticheta de preț. Mecanismele meschine îi ridică artistului următoarea întrebare: „Cum pot deveni recunoscut fără a fi prins în mașinăria ce macină identitatea?”.

Eugen Alupopanu juxtapune imaginea artistului lacom (arhetipul fiind persoana lui Dalí) cu cea a lui Hristos (personaj al controversatei lucrări Răstignirea a aceluiași artist spaniol). Astfel, substituindu-și propria identitate celei a lui Dalí, artistul alege să se expună mai degrabă ca un obiect, nu ca o persoană, în care publicul putea arunca pietre (poleite de asemenea cu aur) ce suportau la nivel metaforic un proces de transformare în lingouri de aur.

Eugen Alupopanu se dedublează în creator și demistificator, ia pe rând unul dintre chipurile personajelor graficii sale, se identifică cu un martir postmodern, ia poziție în fața lăcomiei, este artistul pentru care căutarea recunoașterii nu înseamnă canonizarea de către mecanismele consumeriste, ci salvarea și autovalidarea sa ca om.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe