John McCain despre instituțiile din România

Dan Pavel Publicat la: 28-06-2016

S-au supărat unii când John McCain a dat România ca exemplu de țară în care nu funcționează instituțiile. Ne plângem de un sfert de secol de ineficiența tuturor instituțiilor, și pe bună dreptate. Dar ne supărăm când un străin care se întâmplă să fie unul dintre cei mai influenți politicieni din lume ne spune același lucru. Ipocrizia unora este ridicolă. „John McCain ne-a umilit”, „ne jignește”, au scris unii și alții.

 

Dincolo de faptul că obsesia umilinței este un brand al ratării, ne-au umilit și ne-au jignit toți diletanții, corupții, stupizii care au condus România și instituțiile, care trebuiau să aplice legile, Constituția, dar mai ales să facă o politică adevărată! Politica adevărată se face într-un singur fel, fie că este la nivel de comună, oraș, județ sau țară: în interes public.

Există puțini oameni în lume mai cinstiți decât John McCain. A spus ce gândea și ceea ce știa toată lumea. Senatorului republican de Arizona i s-a reproșat că s-ar fi contrazis. El era, chipurile, cunoscut drept „un prieten constant al României”, pentru că a apreciat în declarații oficiale rolul țării noastre în Europa Centrală și de Est, Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre. Acum însă ar fi comis o eroare, invocând „într-o formulă nefericită” statutul instituțional al României. Noi, care suportăm în sute de moduri nefuncționalitatea instituțiilor, garantăm că McCain a spus adevărul. Un adevăr dureros.

Prostia unora este mai mare decât ipocrizia. John McCain a fost criticat de unele ajutoare de băgători în seamă pentru contextul în care a făcut declarația despre România. Înainte și după ce Donald Trump a strâns numărul de electori necesari pentru a fi desemnat candidatul republican la președinția SUA, politicieni, ziariști, simpli cetățeni, profesori de științe politice americani, dar și din alte țări s-au declarat mai mult decât îngrijorați de perspectiva alegerii la Casa Albă a miliardarului. Drept răspuns, senatorul McCain a afirmat că instituțiile din America vor funcționa chiar dacă Donald Trump ar fi ales președinte. Națiunea americană nu ar fi în pericol, deoarece instituțiile democratice sunt puternice (și funcționale, pentru că „nu suntem România”): „Cred în continuare că avem instituții guvernamentale care vor ține sub control o persoană care ar încerca să își depășească atribuțiile constituționale. Avem Congresul. Avem Curtea Supremă de Justiție”. Or, criticii români ai lui McCain au sărit în sus: cum adică America nu este în pericol dacă este ales Donald Trump?

De fapt, nici România nu s-a prăbușit, în ciuda faptului că am avut președinți mai catastrofali decât Donald Trump. Chiar dacă nu avem instituții funcționale, România tot nu s-a prăbușit. Oare de ce? Pentru că nu avem de unde să ne prăbușim. Suntem prăbușiți de la bun început. Încă din decembrie 1989, democrația românească este în criză. De fapt, s-a născut în criză. Scriu asta din ianuarie 1990 încoace.

Există ceva aproape tragic privind construcția instituțională a democrației noastre, iar alegătorii noștri au căzut mereu în capcană. În ciuda faptului că au fost aleși ca președinți ai republicii, niște personaje în care oamenii și-au pus la un moment dat încrederea și speranța (mă refer la Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis), nu s-a produs consolidarea democratică. Personalizarea politicii românești a fost o piedică în calea întăririi democratizării. Am avut personalități mai puternice (de cele mai multe ori, în sens negativ) decât instituțiile. Ei nu au făcut nici construcție instituțională (institutional building), nici construcția democrației (democracy building).

România a mai fost dată ca exemplu (de această dată, pozitiv) în America, iar patrioții de serviciu nu-și mai încăpeau în piele. Candidatul pentru nominalizarea democrată la președinție, Bernie Sanders, s-a plâns cât de proaste sunt conexiunile în SUA în comparație cu România. S-a spus că viteza incredibilă a internetului de la noi i-a produs senatorului de Vermont frustrare. Au fost însă și oameni lucizi, care au observat că degeaba avem viteză amețitoare la internet în condițiile în care 40% dintre gospodăriile din țara noastră au veceul în fundul curții. Iar unul mai hâtru a adăugat: deși canalizarea nu a ajuns peste tot, oamenii harnici și-au pus Wi-Fi la toaleta din curte. De acolo ei pot trimite pe Twitter mesaje ironice la adresa lui Bernie Sanders, John McCain, Donald Trump sau Barack Obama.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral