BiblioTech – prima „bibliotecă fără cărți” din lume

Dănuț Mănăstireanu Publicat la: 28-06-2016

Recent, am avut șansa de a vizita biblioteca digitală din comitatul Bexar din San Antonio, prima de acest fel din lume. Pe când căutam adresa, prietenul care mă ducea acolo devenea tot mai sceptic. Era imposibil ca o asemenea bibliotecă unicat să funcționeze în zona cea mai săracă a orașului. Totuși, tocmai aceasta fusese ideea. Nelson Wolff, magistratul suprem al comitatului, este cel care a imaginat această instituție, devenită acum un model pentru întreaga lume. Planul său a fost acela de a-i oferi populației sărace din Bexar șansa de a ieși din sărăcie prin educație. În sudul comitatului, cu 80% hispanici, 70% dintre locuințe neavând acces la internet și totalitatea populației școlare primind zilnic prânz gratuit, din pricina sărăciei părinților.

 

Noua instituție, numită BiblioTech, a fost deschisă în septembrie 2013, într-un depozit reamenajat în acest scop. Costurile inițiale, de circa 2,7 milioane de dolari, au fost acoperite din bugetul comitatului. În plus, Fundația Hidalgo, condusă de soția lui Wolff, este implicată în realizarea unor parteneriate cu diverse firme și ONG-uri interesate de implicarea în proiect.

Când am intrat în clădire, am fost întâmpinați cu căldura specific latină de domnul José Angel Siller, managerul bibliotecii. El ne-a prezentat, pe peretele de la intrare, pe mascota lor, tecolote („bufniță”, în spaniolă), un soi de aplicație digitală pe care, aducând-o în vizorul mobilului sau al tabletei, primești imediat acces la resursele bibliotecii. Desigur, dacă ai deja abonament, care este accesibil în mod gratuit oricărui locuitor din Bexar și care permite, de asemenea, accesul online de acasă.

Dată fiind sărăcia locuitorilor dimprejur, biblioteca pune la dispoziția utilizatorilor, pentru circulație externă, 800 de cititoare electronice, preîncărcate cu soft educațional pentru copii, adulți și persoane cu dificultăți de vedere, pe lângă cele 48 de computere, 40 de iPad-uri și 10 laptopuri, disponibile pentru utilizarea internă. Spațiul destinat copiilor deține și patru table digitale, pe care este încărcat un software educațional.

BiblioTech este mai mult decât un depozit de cărți. Instituția a devenit un adevărat centru comunitar, dedicat dezvoltării personale a membrilor ei. Copii, femei, șomeri, chiar oameni ai străzii, dar și preoți folosesc în mod regulat resursele puse la dispoziție de BiblioTech: cărți digitale, cărți audio, filme artistice și documentare, muzică, programe TV, reviste, benzi desenate, baze de date, programe de învățare a limbilor străine, soft educațional.

Desigur, un asemenea demers are dificultățile lui inerente. O pană de curent este o mică dificultate pentru o bibliotecă. Pentru BiblioTech însă, ea înseamnă întreruperea totală a activității. Riscul accesării de către clienți (mai ales copii) a unor site-uri periculoase (care încurajează violența, pornografia sau chiar terorismul) este real și, de fiecare dată când aceasta se întâmplă, cei care supraveghează sistemul informatic intervin și le reamintesc celor vinovați regulile instituției, fără însă a le limita dreptul inalienabil la libertatea de informare. Dată fiind plasarea instituției într-o zonă problematică a orașului, personalul se confruntă uneori cu situații de violență. De aceea, există la ușă un gardian înarmat – amabil și zâmbitor, dar cu care nu vrei să te pui…

Ceea ce ne-a impresionat la BiblioTech, dincolo de viziunea socială cu care a pornit, sunt profesionalismul, dedicarea și entuziasmul molipsitor al personalului. Am apreciat, printre altele, prioritatea pe care biblioteca o acordă educației fetelor și a femeilor, știut fiind că aceasta are un potențial uriaș de impact asupra copiilor din familii. Abordarea educațională este una modernă, bazată pe a învăța cum să înveți, nu pe memorarea mecanică a cunoștințelor.

Am plecat de acolo cu inima plină și sper să revin cândva, mai ales că până anul viitor vor exista deja patru asemenea biblioteci.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral