Trei Europe

Teodora Manea Publicat la: 20-07-2016

Toată lumea a auzit de Europa de Vest și de Europa de Est. Europa de Vest se numea pentru noi „Afară”, iar Europa de Est nu se numea în nici un fel, pentru că acolo eram noi și era sucul nostru propriu, ceva oricum prea gri ca să-i dăm un nume. La școală am învățat că, de fapt, România este situată în Europa Centrală, pentru că, geografic, continentul se întinde până la Urali. Dar, când am încercat să explic lucrul acesta, oamenii din Vest s-au uitat lung la mine. Aici, geografia se învață altfel. Oricum, doar privilegiații din școlile particulare mai învață geografie serioasă.

 

În Anglia, lumea vorbește despre Europa ca despre un tărâm străin. Corecturile mele politicoase de genul „vă referiți la Uniunea Europeană” se cam lovesc de pereți. O afirmație și mai radicală m-a făcut să înțeleg că apartenența geo-tectonică nu are mare semnificație aici. Ceea ce se petrece de la est de Canalul Mânecii se numește „Continent”. Treburile filosofiei se împart în filosofie „analitică” și filosofie „continentală”. Uneori, am impresia că englezii se simt mai apropiați de americani decât de europeni. „Continental” sună așa, gingaș, plin de candoare și demodat, ca și cum i s-ar săruta mâna unei doamne. Culmea „continentalului” a fost să văd o spălătorie auto care se numea „Continental Car Wash”. M-am întrebat: ce poate fi continental în felul în care frecăm, spălăm și lustruim mașinile? De fapt, „continentalul” se opune ideii de mecanic, de tehnologic. În loc să intri cu mașina într-un tunel claustrofobic de perii și jeturi, dai cheile unui băiat cu o engleză minimală, te așezi la o măsuță de plastic decolorată și sorbi un latte, în timp ce la mașina ta muștruluiesc șase persoane pentru 10 lire. La sfârșit, îți agață un brăduț mirositor de oglindă, iar mașina miroase la fel ca unchiul Titi, proaspăt întors de la frizer.

Dar Continentul începe să se îndepărteze mai tare și mai repede de insulă, ca și cum un băț invizibil ar împinge gondola britanică pe strâmtul canal al izolării. De ce? Încotro mergem? Cine a comandat acest tur al singurătății?

Voința colectivă a căpătat un nume: Brexit. Înseamnă ieșirea din Europa. Care Europă, mă întreb. Dintr-o Europă din care nu prea au mai crezut că fac parte cu adevărat în ultimii 50 de ani. Acest vot stupid a arătat dintr-odată că există o a treia Europă, una a principiilor, un mare sistem democratic pe care îl tot construim cu toate imperfecțiunile lui. Marea Europă ar fi fost cea cere ar fi reușit să șteargă Esturile și Vesturile, să vindece toate ciopârțelile naționale cu care oamenii încă își mai oblojesc lipsa de identitate.

Visul marii Europe se pare că a început să se năruiască. Europa de Vest nu vrea să plătească pentru Europa de Est – sau cel puțin acest lucru se stoarce în ideologii ca lămâia-n ochi. Cert este că Europa de Est înseamnă aici sărăcie, corupție, emigranți, iar Vestul este semnul marilor puteri, al bogăției și democrației. Uniunea Europeană sau a Treia Europă este asociată cu birocrația și regulile, un fel de șurub paternalist care le bagă pe gât Englezilor lucruri gătite la Bruxelles și pe care poporul nu le mai vrea.

Marea iluzie este însă că Europa de Vest poate exista în principiile și calitatea ei fără a Treia Europă, adică fără principiile democratice, fără libera circulație și fără piața comună. Noul prim-ministru britanic va fi cel mai probabil femeia care a afirmat sus și tare că vrea să se retragă din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru mine, această afirmație făcută pentru prima dată cu doi ani în urmă de aceeași persoană în calitate de ministru de Interne a fost ca o găleată de apă rece turnată pe cap. Cu un soț german și un copil britanic, mi-am imaginat că vom fi poate separați în trei trenuri diferite, după culoarea pașapoartelor. Cum poți crede că istoria nu se va mai repeta în cruzimile ei, când cineva vrea să abdice public și vehement de la drepturile omului? Pentru vestici, afirmația aceasta este mai puțin importantă decât pentru mine, ca estic vaccinat cu încălcarea libertăților fundamentale în timpul comunismului.

O bucățică din Europa de Vest s-a rupt din Europa idealurilor și navighează în derivă pe apele naționalismului. Cataclismele istorice încep cu mici bucățele, care trec uneori, pentru oamenii care le privesc, aproape nesimțite în gravitatea lor. Lumea speră la „mai bine”, iar cine țipă cel mai tare și mai convingător le va îndesa pe gât marea gogoașă. Este clar că lumea nu va fi niciodată liberă de ideologii, dar separările, alienările și discursurile rasiste nu au produs niciodată nimic bun pentru istorie.

A Treia Europă este rănită. Poate va supraviețui sau poate nu. Pierderea Uniunii Europene ca simbol va dizolva paradoxal Vestul și Estul, dar într-o manieră total diferită de cea în care același simbol ar fi putut să conducă, după dizolvarea granițelor, la dizolvarea inegalităților economice.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe