Fundamentalismul religios: modernitate și cinism

Andreea-Gabriela Cioban Publicat la: 28-07-2016

Prin lucrarea Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor (ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016), Sandu Frunză umple un gol existent la momentul actual în literatura științifică din România. Pornind de la cercetările deja existente pe plan internațional, el oferă o nouă perspectivă asupra fundamentalismului religios, privit ca fenomen global.

 

Fundamentalismul este prezentat ca rezultatul direct al interacțiunii dintre religie și ideologie. Deși clarificarea conceptului de fundamentalism religios este centrală, sunt oferite exemple de mișcări și tendințe ce se nasc în interiorul marilor religii, îndeosebi în iudaism, creștinism și islam.

Încă de la început, autorul compară termenul religie cu ideologie, apelând la semnificația pe care o au mitul, simbolul, comportamentul ritualic, prezența sacrului și a profanului din perspectiva construirii identității și culturii unui popor sau ale unei comunități. Analogiile realizate între afirmațiile făcute de diverși filosofi duc la concluzia că sacrul și atitudinea religioasă nu vor dispărea niciodată. Ele pot doar să sufere modificări, așa cum se întâmplă în lumea contemporană, unde ideologiile care au apărut și continuă să apară iau treptat locul religiilor. Istoria religiilor nu relevă o involuție, așa cum susțin unii, ci, de fapt, este o continuare ce își urmează propriul traseu. În această logică se înscrie și faptul că, astăzi, religia poate fi înțeleasă ca o ideologie, iar ideologia, ca o religie.

Pentru a arăta cum funcționează această dezvoltare, Sandu Frunză ne atrage atenția asupra mitului, așa cum apare în ideologiile politice ale lumii moderne. Astfel, filosofiile construite în jurul marxismului sunt analizate și prezentate cu atenție de autor, prin comparație, reușind astfel să ne introducă în lumea întâlnirilor dintre religie și politică, dintre stat și comunități, dintre concepțiile sublime pe care ni le propune religia și concepțiile violente încărcate ideologic. Așa cum, în cazul ideologiilor, putem sesiza că se pot transforma în religii secularizate, tot așa, pot apărea grupări care să transforme religia într-o manifestare ideologică, făcând-o să acționeze ca o ideologie.

Un aspect important ce trebuie urmărit în cartea propusă de Sandu Frunză este legat, de asemenea, de rupturile ce apar între elitele existente de-a lungul fiecărui secol și ideile promovate de ele, idei ce ajung să domine epoca, pe de o parte, și masele largi, cu ceea ce în mod efectiv își doresc oamenii de rând, pe de altă parte. Autorul analizează conflictul pe care tânăra generație de fundamentaliști îl are cu a lor cultură tradițională, ei având în mod evident o mai mare afinitate față de modernism decât față de tradiționalism. Așa cum reiese din numeroase idei exprimate de gânditorii contemporani, un asemenea atașament devine posibil datorită faptului că fundamentalismul este o creație a modernității, în ciuda faptului că se afirmă în permanent conflict cu aceasta.

Prin prezentarea unor mișcări fundamentaliste din lumea creștină, iudaică și islamică, autorul pune în evidență principalele trăsături ale fundamentalismului, apelând nu doar la teorie, ci și la exemple concrete. Cea mai importantă caracteristică este ilustrată de un paradox al acestor mișcări: fundamentaliștii luptă împotriva crizelor aduse de modernitate, dar se folosesc de tot ceea ce modernismul poate să ofere pentru transmiterea mesajelor și îndeplinirea scopurilor. Dincolo de această acomodare cu modernitatea, fundamentaliștii acuză modernizarea din toate punctele de vedere, susținând că este calea sigură spre distrugerea umanității. Ei acuză în special modernismul pentru faptul că îndepărtează oamenii de valorile spirituale.

La baza argumentației lui Sandu Frunză stă faptul că fundamentalismul, privit ca ideologie, este un sistem de idei rezultate din interpretarea religiei ca un sistem de principii de acțiune sociopolitică. Prin aceasta, autorul ne arată că fundamentalismul în sine nu este altceva decât o formă modernă de cinism, în ciuda faptului că liderii mișcărilor fundamentaliste neagă orice posibilă influență pozitivă a modernității asupra sistemului lor de valori.

Un merit incontestabil al cărții este acela că autorul ne ajută să înțelegem mai bine legăturile dintre religie și ideologie, religie și politică, Biserică și stat, cum au evoluat acestea și cum s-au modificat și care sunt efectele deja vizibile ale celor întâmplate, precum și rolul pe care îl joacă și importanța atribuită majorităților/minorităților religioase dintr-un stat. În acest sens, trebuie evidențiate analizele ce aduc în discuție multiculturalitatea existentă în România și pluralismul pe care îl oferă mediul tolerant al culturii române.

Concluziile sunt prezentate de autor ca niște previziuni, dându-ne motive puternice să fim deschiși la viitoare discuții pe această temă. Conflictul dintre religii și ideologii, ca și cel dintre diferite fundamentalisme, este unul de actualitate, făcând parte din lumea în care trăim. Ne intersectăm cu el fie că vrem sau nu, trebuie să îl acceptăm și să învățăm să îl gestionăm într-un mod adecvat. Cartea lui Sandu Frunză ne explică premisele acestui conflict, dinamica acestuia și ne sugerează câteva căi de urmat în rezolvarea noului conflict generalizat al ideologiilor ce se manifestă pe plan global.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe