Sinceritatea scriiturii

Maria Bilașevschi Publicat la: 28-07-2016

Expusă în cadrul Galeriei „Labirint”, expoziția Sinceritatea scriiturii a artistei Nicoleta Gaiginschi nu se oferă cu simplitate privitorului. Artista explorează energia culorii, tensiunea dintre forma neformată și culoare, materia pură, vibrantă și spiritul. Fiecare lucrare exprimă o descărcare a ființei, un dinamism sub forma creșterii, a progresiei unui univers ce se extinde continuu. Văzute ca un întreg, lucrările Nicoletei Gaiginschi apar ca un melanj între caligrafia japoneză, cu tușa exprimată gestual, articulată spontan, ce biciuie cu intensitate pânza, și expresionismul abstract, de factură americană, cu o cromatică fulminantă, îndrăzneală, dramatism și tensiune dinamică.

 

Nicoleta Gaiginschi nu caută prin abstractizare o descărcare imediată a realității interioare. Mai degrabă, ea caută să apeleze la toate simțurile în afara văzului, să creeze un flux dinspre lucrare spre privitor, să resuscite depozitele de energii sub forma unor exerciții de gândire, construcție, imaginație. Pentru a reuși aceasta, artista se îndepărtează de expansiunea excesivă a abstracționismului și se apropie de acele tehnici de eliberare a spiritului pentru atingerea unei înțelepciuni profunde, specifice filosofiei asiatice.

Există o continuitate și o fluiditate a formelor care nu aspiră să fie recunoscute ca figurative, dar care își găsesc singure calea spre autodefinire. În lucrările monocrome, artista nu pleacă de la rețete compoziționale predeterminate, ci construiește prin fiecare strat o relație cu elementele așezate anterior pe pânză, ajungând la forma finală doar atunci când elementele conjugate devin o oglindă a artistei.

Ineditul creației Nicoletei Gaiginschi rezultă atât din tehnică, dar mai ales din concept. Asumându-și chiar și instrumentarul artistului japonez, plecând de la ustensilele folosite în caligrafie până la hârtia de orez, ce nu permite retușări ale compoziției, artista suprapune doi poli aparent contrari: cel al forței, al energiei ce necesită îmblânzire prin finețe, și cel al sensibilității.

În anumite lucrări, sugestiv intitulate Torii – între sacru și profan, Echilibru și Zbor, artista pleacă de la filosofia orientală în care binele și răul, constructivul și distructivul se află într-un strâns și interdependent dans al vieții și al morții, parte a unui echilibru în care armonia coagulează întregul.

O odă adusă civilizației nipone, lucrarea Dragoni și iriși îmbină tehnica dripping-ului și transparențele din pictura de apă japoneză. Prin tușele de origine ideografică (ce amintesc de impresionismul lui Monet, inspirat de stampele japoneze), Nicoleta Gaiginschi alătură două simboluri ale vieții care, din punct de vedere metafizic, sunt ferestre spre tărâmul spiritual, imaterial și evocator. Pe aceeași linie, Chemarea soarelui sugerează rafinamentul esteticii tradiționale japoneze, accentuând efemeritatea frumuseții și a faptului că aceasta este subordonată atât luminii, cât și întunericului.

Calea – Dao prezintă o suită de forme inspirate de ideogramele japoneze, plăsmuite de artistă pentru a sugera desfășurarea propriei scriituri în curgerea universală a timpului. Este aparte modul în care textul poate fi decodificat, citit de fiecare privitor dintr-o perspectivă expresivă, accentul fiind pus pe gestul ce naște o materialitate aparte, o emoție nedeclarată în cuvinte.

În lucrările Nicoletei Gaiginschi, culoarea și structura sunt unitare, organice, alcătuind o prezență unică, intimă. Formele sunt culoare, iar suprapunerea ori transluciditatea inspiră adâncimea straturilor, îmbogățind arhitectura compozițională. Pentru artistă, pictura abstractă reflectă întru totul modul său de gândire și simțire, invitându-i pe privitori să mediteze, să depășească aparența structurală și compozițională a lucrării. De fapt, prin fiecare pânză, ea redă fiecăruia dintre noi darul descoperirii în profunzime a emoției încorporate în actul picturii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe