Un Colegiu invizibil la Alba Iulia

Vlad Alexandrescu Publicat la: 01-09-2016

După atacurile mârșave pe care a trebuit să le suport ca ministru al Culturii din partea ex-senatorului Radu F. Alexandru, potrivit cărora aș fi intenționat să cedez Vaticanului colecția de la „Batthyaneum”, i-am propus echipei cu care organizez de 16 ani Seminarul București-Princeton să mutăm anul acesta întâlnirea noastră erudită internațională la Alba Iulia.

Voiam să verific dacă, în condiții de finanțare minimă, dar cu sprijinul entuziast al cercetătorilor din cele patru zări, putem transforma clădirea pe jumătate ruinată a Bibliotecii „Batthyaneum”, cu fondul ei neprețuit de cărți, de manuscrise și de incunabule, cu cabinetul ei de curiozități și colecțiile pasionante de monede și medalii, de costume și minerale, cu Observatorul astronomic cu aparatele și instrumentele lui, într-o platformă vie a cercetării științifice, într-un loc al dezbaterii erudite, într-un cuvânt, într-un institut al cunoașterii, așa cum îl concepuse fondatorul său, episcopul Ignác Batthyány, și-l lăsase cu limbă de moarte Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania, cu condiția ca fondul să rămână accesibil publicului și să nu fie înstrăinat sau delocalizat.

Mai mult, m-am gândit să organizăm Seminarul, vreme de cinci zile, în paralel, în clădirea Bibliotecii și în aceea contiguă a Institutului Catolic, care odinioară forma un corp comun cu Biblioteca, având uși interioare prin care profesorii și studenții circulau dintr-una într-alta, în funcție de programul de studiu al zilei. Ușile au fost zidite în 1948, când statul comunist a naționalizat Biblioteca laolaltă cu tot ce cuprindea, iar Institutul Catolic a continuat să formeze generații de preoți catolici fără să mai aibă acces la fondul istoric pe care episcopul îl donase în 1798. Biblioteca „Batthyaneum” respiră și astăzi aerul modernității europene, cu vastele ei colecții de dogmatică creștină, de cazuistică iezuită și de controverse teologice, de filosofie naturală, de astronomie și cosmologie, cu lucrările de istorie și geografie, de medicină hipocratică și alchimie.

Deplasând Seminarul internațional București-Princeton la Alba Iulia, m-am gândit că putem aduce omagiul nostru episcopului Batthyány, care întemeiase la 1785 o Societas Litteraria Assiduorum, după modelul academiilor savante care începuseră să împânzească Europa (un exemplu familiar era probabil Academia din Berlin, întemeiată de G.W. Leibniz). Conform statutului, membrii Societății activau în patru secțiuni, ce corespundeau celor patru domenii principale ale cunoașterii: istoria, fizica, matematica și medicina. Clerici sau laici, membrii Societății erau socotiți toți egali, indiferent de religie, origine și rang. Președintele era ales prin vot secret. Alături de studiul ideilor, fondatorul propunea studiul dreptului și al istoriei și studiul științelor ei auxiliare, precum diplomatica și codicologia, arhondologia, paleografia, numismatica, epigrafia și critica textului. Tot prin statut, teologia era exclusă din sfera preocupărilor lor.

Vreme de cinci zile, am avut bucuria să văd că locurile pot în continuare să adăpostească cercetări avansate în domeniile istoriei ideilor și filosofiei științei. Edițiile princeps din marii filosofi ai modernității puteau fi consultate pe loc. Comentariile din veacul al XVII-lea, cu cortegiul lor de replici polemice, erau acolo, nerăbdătoare să le deschidă cineva care să poată reînnoda firul receptării Provincialelor lui Pascal sau al Principiilor matematice ale filosofiei naturale ale lui Newton. Mai mult, puteam vedea însemnările fondatorului sau ale unor studioși transilvăneni pe exemplare impecabil conservate din Meditațiile metafizice ale lui Descartes, care atestă un interes susținut în învățământul superior transilvănean pentru controversele postcarteziene despre natura sufletului și uniunea lui cu trupul.

M-am gândit dacă astăzi, la aproape 250 de ani de la întemeierea Bibliotecii și a Societății erudite din Alba Iulia, cea mai nimerită formă de valorificare a patrimoniului lăsat de fondator și de harnicii înaintași nu ar fi preluarea voinței lor într-un Institut pentru Studiul Modernității Timpurii, așa cum probabil și l-ar fi dorit și ei și cum am fi, cu siguranță, în măsură să-l organizăm, dincolo de absurdele conflicte patrimoniale alimentate artificial de o sinistră cloacă, pe care nu am cuvinte să o calific și care se hrănește din cele mai primitive și mai josnice instincte de posesie materială. Ar fi prilejul să punem din nou Biblioteca „Batthyaneum” pe harta studiilor erudite europene, să o facem să beneficieze de fonduri pentru restaurare, conservare și cercetare. Să îi dăm o nouă viață, în care tezaurul neprețuit pe care îl adăpostește să fie valorificat într-un mod inteligent și creativ, la înălțimea înțelepților ei donatori.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe