Ana, Regina-Soldat a României: „Știam să demontez și să montez la loc o mașină”

Claudiu Pădurean Publicat la: 01-09-2016

Ana a României și-a trăit cea mai mare parte a vieții în exil; mai întâi, a luptat pe două continente împotriva nazismului, în calitate de voluntar în Forțele Franceze Libere. Apoi, a luptat, în calitate de Regină a României, vreme de 50 de ani, împotriva comunismului. Nu a avut șansa să domnească niciodată, pentru că soțul său, Regele Mihai I al României, fusese alungat de pe Tron. Însă istoricii sunt de acord cu faptul că Regina Ana a României a continuat tradiția începută de Regina Elisabeta și continuată de Regina Maria și de Regina-Mamă Elena.

Regina Ana a României a ieșit cu totul din tiparele poveștilor cu prinți și prințese. Ea a venit pe lume la Paris, la 18 septembrie 1923, în familia Principelui René de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei. Din copilărie, a învățat să prețuiască oamenii mai mult decât titlurile lor, dar și să fie curajoasă.

În anul 1939, familia Anei de Bourbon-Parma a fost nevoită să se refugieze din calea naziștilor. Viitoarea Regină a României a ajuns mai întâi în Spania, apoi în Portugalia și, în fine, în Statele Unite ale Americii. A lucrat ca vânzătoare și a studiat până a împlinit vârsta la care se putea înrola, apoi a cerut să fie primită în Forțele Franceze Libere, conduse de generalul Charles de Gaulle. Și tatăl, și frații Anei luptau împotriva nazismului. Tânăra prințesă a servit ca infirmieră și ca șofer de ambulanță, în campaniile din Africa de Nord. Uneori, tânăra prințesă îi ținea de mână pe soldații care mureau în ambulanțele în care servea.

Amintiri din războiul antinazist

Modul în care s-a implicat Ana de Bourbon-Parma în războiul contra nazismului este descris pe larg în cartea Ana a României. Un război, un exil, o viață, scrisă de Alteța Sa Regală Principele Radu al României.

Iată câteva fragmente din amintirile Reginei despre acea perioadă tulbure din viaţa sa: „Am traversat Atlanticul din nou, în septembrie 1943, de data aceasta într-un vapor numit Pasteur. Am ajuns mai întâi la Casablanca și apoi la Rabat. Acolo am început studiile de infirmieră, ca și cele de mecanic, ceea ce nu era dificil pentru mine, fiindcă învățasem o mulțime de lucruri la New York. Știam să demontez și să montez la loc o mașină. Am făcut și cursurile denumite Nurses Aid, toate acestea având loc seara. Cazarea și masa erau asigurate de către armată, dar bani de buzunar nu am văzut deloc în perioada aceea, nici măcar o centimă, până la prima permisie, care a fost mult mai târziu, spre sfârșitul războiului.

Eram voluntare și duceam o viață de cazarmă în toată regula, o viață de regiment. Nu eram decât fete. Învățam să facem marșuri, conduse de ofițeri francezi femei. Dar nici în Maroc, nici în Algeria nu am primit misiuni. (…)

A început atunci pentru mine o perioadă pasionantă, fiindcă am mers la o școală înființată de francezi, aproape de Alger, unde am luat parte, alături de colegele mele, la formarea personalului de pe ambulanțe, ajutoare de infirmiere și șoferițe. (…) Am continuat viața militară până la sfârșitul războiului, adică am continuat să ajut infirmierele și să conduc ambulanțele. La drept vorbind, eram mai fericită să fiu șofer, nu am fost niciodată o infirmieră prea bună”, își amintea Regina Ana a României.

La încheierea războiului, în anul 1947, l-a cunoscut pe Regele Mihai I, la Londra, în cadrul evenimentelor prilejuite de nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Regele Mihai I a fost obligat în scurtă vreme să semneze un act ilegal și ilegitim de abdicare. Ana de Bourbon-Parma i-a rămas alături. Cel mai sărac rege din exil s-a căsătorit cu principesa-soldat în iunie 1948, la Atena, iar Ana a devenit Regină a României. Nu a putut să își viziteze țara decât după căderea comunismului, după decenii de exil, în timpul cărora a luptat împotriva ciumei roșii cu aceeași hotărâre cu care luptase și împotriva nazismului.

 

Text publicat iniţial în România liberă (http://www.romanialibera.ro/aldine/history/ana--regina-soldat-a-romaniei-424535).

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe