Poeme

Emil-Iulian Sude Publicat la: 01-09-2016

Desimbolizarea

(despăducherea. instinctul matern)

Mama îndoia gazul cu sare

și spirt medicinal

 

să ne ajungă la toți ai casei

despăducherea în familie

bun prilej al iubirii

 

la școală era foarte greu

să nu mă scarpin pe cap

și să recunosc

am păduchi

sunt păduchiosul clasei

 

să te mănânce pielea capului

încât să simți

cum te mănâncă tălpile

 

Dar eu nu aveam păduchi

numai ceilalți copii aveau păduchi

mama nu ne-a tuns

pe piele

a spus că nu suntem pușcăriași

însă îndoia gazul cu spirt medicinal

și cu sare

și niciodată nu am recunoscut

că am păduchi

 

deși albit părul meu

de lindenii copilăriei

se lasă așa albit

ca mama

să mă despăducheze mereu

dar să nu mă tundă niciodată pe piele

ca pe un pușcăriaș

 

Părerea de a fi

Acum mă gândesc la părerea de a fi

am început așa pentru că

nu aveam alt început

 

să îți forțezi propria creativitate

e ca și cum te-ai dimensiona

și transpune în altă dimensiune

puricii, păduchii și ce mai am eu

se hrănesc cu sângele meu și sunt ai mei

se hrănesc din hrănirea

aerisirea mea

constanta mea

extensia mea

 

lăcustele au făcut un obicei de aderență

mai ales lăcustele morgan

un grup morgan nu este un grup morgan

fără lăcuste morgan

 

greierele meu din creierele meu mă bate la cap

că poate e mai inteligent că posedă

că e înaintea altora

că îl căpușesc alții sau îl vampirizează

cea mai sănătoasă părere a ta despre tine greiere

este părerea dușmanilor tăi greiere

i-am spus

eu părerea de a fi

 

furnica mea partea mea feminină recunoscută

din toată fojgăiala asta nervoasă pe ea

o iubesc antitetica mea furnică

partea care forțează limitele

partea din care renasc

partea care mă arată precum

mama sora prietena

 

și mulți alți nervi rostogolitori

pe o parte pe alta

după cum bate vântul

 

însă și bătaia vântului este de mai multe feluri

sunt prins în niște cutiuțe pe care cineva le amestecă

între ele

după cum îl trec

stările de nervozitate

 

Atât de mic și nu mă pot cuprinde

Aș fi putut să fiu încrâncenarea asta

dintre insectele mele de naștere

cu insectele mele

terminațiile mele nervoase

aceste făpturi care simt pentru mine

și frigul și somnul

poate iubirea

 

aceste făpturi pe care

care pe care le-am împărțit

în firmituri bâzâitoare

care pe care se vor anula reciproc

așa cum se anulează așa cum

până la ultimul ecou a lui cum

până la ultima expresie a tristeții spun

prima expresie a zâmbetului spun

 

aș fi putut să fiu regele neîncoronat

al albinelor

al păduchilor

sau poate fâșâitul aripilor de muscă

atunci când îmi periam oglinzile

prin care mișcarea se derula cu încetinitorul

mâna zeului era mai înceată

față de zborul meu de pe cubul de zahăr

 

atunci

 

terminațiile mele nervoase

insectele mele nervoase

un hoit aș fi putut să fiu

umblătorul hoit despărțit

în viitoare hoituri mai mici

și victimă și călău

nervi hrăniți cu nervi

epuizare

înfometarea spațiului

nedrept

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe