Boii și carul

Stelian Dumistrăcel Publicat la: 01-09-2016

Urmărind problema „universaliilor frazeologice”, o postare recentă de pe internet ne provoacă revenirea la discuția despre una dintre expresiile figurate românești prin care este exprimată metaforic anomalia. La bază se află reprezentări din mediul ocupațiilor tradiționale; așadar, a pune carul înaintea boilor înseamnă „a fi nepriceput, stângaci; a face ceva altfel decât este normal”. Or, într-un text despre raportul dintre prețurile reprezentând cultivarea porumbului și cele de la vânzarea lui, un „expert” conchide amar: „Și te întrebi: nu s-a întors cumva treaba pe dos, nu s-au pus boii înaintea carului?” (titlul articolului este „Prețul cu… boii înaintea carului!”, revista-ferma.ro). De altfel, autorul este mai „tare” în ceea ce privește o terminologie nouă: „bonificație de fidelitate”, „traderi”, „prețuri de operare”, „jucătorii pieței” etc., astfel că nu ne prea miră considerarea normalului drept o răsturnare a lucrurilor!

Pentru incompetența idiomatică în discuție (anulând-o pe cea expresivă) avem ilustrări mai vechi. De exemplu, după titlul Dracula Park sau caii din fața căruței, deplângând faptul că cercetarea arheologică a spațiului avut în vedere pentru amplasarea respectivului loc de distracții nu s-a făcut înainte de „anunțarea debutului acestui proiect și de vânzarea acțiunilor către populație”, autoarea, Cristina M., conchidea (ironic!), operând substituiri: „Nu se găsesc multe pe la noi, dar de specialiști în punerea cailor în fața căruței nu putem spune că ducem lipsă” (Adevărul, 19.03.2002; subl. n.).

Firește, acuzăm, pe de o parte, lipsa „cunoașterii lucrurilor” (Eugeniu Coșeriu); probabil, pentru astfel de moraliști (!), carul pare a fi un mijloc de transport cumva autopropulsat, așadar o primejdie pentru cai, respectiv pentru boi! Pe de alta, tentația de a recurge ilogic la mijloace ale expresivității populare, la nivel didacticist. Or, cândva, Marin Preda (de la a cărui naștere s-au împlinit, pe 5 august, 84 de ani) a schițat o adevărată strategie de acceptare a parimiei, atât ca formulare, cât și din perspectiva statutului emițătorului: un politician de la oraș, în campanie electorală, le debitează țăranilor pilde într-un stil ce renunță la puterea sugestiei: „Bă, trebuie să pui boii înaintea carului, nu caru’ înaintea boilor” (Marele singuratic, IV/I).

Neînțelegerea imaginii originare de care ne ocupăm este rizibilă și din perspectiva unui paralelism romanic: ocupându-se de „universaliile frazeologice”, raportate la expresivitatea proverbelor, și a locuțiunilor, Eugeniu Coșeriu s-a referit chiar la enunțul în discuție: „Este, fără îndoială, mult mai «expresiv» a spune [în italiană] mettere il carro innanzi ai buoi, cu o metaforă care evocă imediat un context vădit paradoxal – carul trebuie să fie tras de boi și numai dacă se află în urma boilor; înainte, împiedică mersul lor sau, în afara metaforei, împiedică dezvoltarea normală a unui proces –, decât a spune «a pune sfârșitul înaintea începutului» sau «a pune carul înaintea casei»; în aceste cazuri, expresia este mai puțin vioaie ori e săracă în conținut. Este evident însă că locuțiunea [spaniolă] poner el carro delante de los bueyes (ca și varianta sa franceză mettre la charrue devant les bœufs [sau cea românească a pune carul înaintea boilor]) își datorează eficacitatea sa «lucrurilor» înseși, asociațiilor și ideilor care se referă la lucruri, nu asociațiilor pur lingvistice, aparținând limbii italiene (sau franceze [respectiv limbii române])” (Limba funcțională, pp. 252-253).

Ca excurs, iată, în treacăt, alte câteva astfel de paralelisme metaforice, ilustrând mentalități ale ocupațiilor primordiale: 1. rom. „ochiul stăpânului îngrașă vita”; fr. „l’œil du maître engraisse le cheval”; it. „l’occhio del padrone ingrassa il cavallo”; germ. „das Auge des Herrn macht das Vieh fett”; 2. rom. „a se culca odată cu găinile”; fr. „se coucher avec les poules”; germ. „mit den Hühner zu Bett gehen”; rus. „ložitjsja s kurami”; 3. rom. „calul de dar nu se caută de dinți”; fr. „à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent, à la bouche, à la bride)”; it. „a caval donato non si guarda in bocca”; germ. „einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul”; engl. „don’t look a gift horse in the mouth”. Eventual, ca bază documentară pentru continuarea discuției privind receptarea contemporană.

În sfârșit, normalitatea privilegiată a poziției boilor este prezentă, firește, și într-un cântec de inimă rea: „Și-am să beu, batu-l amarul/ Și-am să beu boii și carul!”. Iar pentru necunoașterea lucrurilor din mediul rural, rămânând în preajma atelajului tradițional, reluăm o zicere evaluată „Nu vezi ce prostii vorbești?”: „Înjugă sacii la car și hai la moară, să măcinăm boii!” (T. Pamfile, Jocuri de copii, I). Relații ce s-ar putea să nu-i deranjeze pe eseiștii contemporani cu neavenite înclinații paremiologice.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral