Gheorghe Zărnescu, Căutătorul

Adina Scutelnicu Publicat la: 01-09-2016

Sculptorul băcăuan Gheorghe Zărnescu este unul dintre artiștii români cu o viziune absolut specială, o personalitate distinctă în peisajul artistic actual. Un Căutător. A primit zeci de premii pentru lucrările sale, unul dintre cele mai recente fiind marele premiu al expoziției-concurs Saloanele Moldovei (2015), și a fost beneficiarul unei onorante burse Herder, acordată de Universitatea din Viena. În plus, este unul dintre discipolii celebrului sculptor Wander Bertoni, cu care a studiat vreme de patru ani la Academia de Arte Aplicate din Viena, iar numele său are o pagină de prezentare pe site-ul prestigioasei Saatchi Gallery din Londra. Cu toate acestea, Gheorghe Zărnescu a optat pentru o viață oarecum retrasă, de dascăl la Liceul de Artă „George Apostu”. După dispariția soției sale, remarcabila plasticiană Dany Madlen Zărnescu, a donat peste 100 dintre lucrările lor Muzeului de Artă din Bacău. A militat, alături de alți artiști, pentru înființarea unui muzeu local de artă contemporană, dar, după cum el însuși spune, „autoritățile se gândesc probabil la alte proiecte, iar propunerea a rămas o amintire”.

Gheorghe Zărnescu s-a născut în localitatea Cașin, județul Bacău, în anul 1953. A crescut în lumea caldă a satului moldovenesc și, ca mulți alți copii de la țară, a păzit vitele familiei, ocupație care îi lăsa timp suficient imaginației să zboare.

„Dacă nu eram artist, aș fi fost un căutător”

„Și bunica, și mama țeseau iarna covoare, așa că trebuia să intru și eu cumva în domeniul artistic. Și o făceam cu mare ușurință. Dinainte de a merge la școală, mâzgăleam pereții cu diverse figuri în cărbune. Mai târziu, când am ieșit pe câmp cu animalele, m-am apucat să încrustez coaja bețelor, la fel ca mulți confrați de la țară. Nu știu de ce am ales exprimarea plastică. Poate că ea m-a ales pe mine. Pasiunile au venit mai târziu, când am început să descopăr în cărți diverse lucruri misterioase. În timp, aceste pasiuni au devenit tot mai puternice. Nu știu ce aș fi fost dacă nu eram artist, dar în orice domeniu aș fi fost un căutător”, povestește Gheorghe Zărnescu. Aceste perpetue iscodiri și curiozitatea sa ieșită din comun l-au făcut mai târziu să opteze pentru Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, apoi pentru Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în 1972. Patru ani după aceea, s-a specializat la Hochschule für angewandte Kunst (Academia de Arte Aplicate) din Viena, unde l-a avut ca maestru pe reputatul sculptor Wander Bertoni, unul dintre părinții fondatori ai Art Club, în 1946 (potrivit altor surse, în 1947), una dintre cele mai avansate platforme pentru tinerii pictori, sculptori, scriitori și muzicieni angajați în lupta pentru autonomia artei moderne. Din 1983, Gheorghe Zărnescu a revenit la Bacău, unde lucrează și acum ca profesor la Liceul de Artă „George Apostu”. „Îmi place să am prieteni tineri, care vin cu idei din viața contemporană și din exprimările ei. Chiar dacă nu sunt interesați să rămână în domeniu, conviețuind un număr de ani împreună, ne aduc tuturor un plus de învățăminte și un suflu revigorant”, mărturisește artistul.

„Mă sperie lumea care se formează acum”

Primul lucru pe care-l constați în fața unei lucrări semnate de Gheorghe Zărnescu e că nu te afli în fața unei concluzii, ci a unei ipoteze și ai certitudinea că aceste prospecțiuni vor continua și cu altfel de ipoteze, poate total diferite de cea la care privești. „Mă interesează emoția cu care e transpusă ideea, nu ideea în sine. Nu am teme favorite, multe îmi sunt inspirate de materialul cu care lucrez. Dacă, la un moment dat, îmi vine în minte ceva interesant, care aparține unei alte serii, o reiau cu plăcere. Alteori, repet unele teme din dorința de a întări emoțional transpunerea unei idei sau de a-i arăta o altă față”, susține sculptorul. De aceea, spune el, nu s-a gândit niciodată să-și definească într-un fel sau altul stilul: „Există diferențe între etapele mele de exprimare, dar ele sunt rezultatul căutărilor, al nevoii de a mă exprima diferit de alții, și nu pentru a mă încadra într-un stil anume”. În aceeași cheie apreciază și expozițiile. „Cele mai interesante evenimente la care am participat au fost cele cu artiști foarte diferiți, și nu cu artiști de care să mă apropii ca idei sau mod de lucru. Acest contrast creează în mintea spectatorului serii de întrebări și direcții pentru imaginar, îl implementează în spații emoționale diverse, îi arată că lumea în care trăim este de o mare diversitate”, este de părere Gheorghe Zărnescu.

Lucrările sale deschid mici ferestre către această realitate diversă, văzută prin ochii artistului, încorporată într-un univers cu figuri bizare, obiecte-simbol, tăciuni și mesaje încriptate. I-am cerut sculptorului Gheorghe Zărnescu o imagine a universului său. „E cu de toate”, mi-a răspuns. „Mă bucură cam tot ceea ce bucură pe fiecare și mă întristează ceea ce ne întristează pe toți. Mă sperie lumea care se formează acum, distrugerea armoniei, lupta îndârjită a credințelor religioase, terorismul. Nu Dumnezeu a creat toate astea, ci oamenii, cu mintea lor limitată. Mă înveselesc adunările cu prietenii la un pahar cu vin, unde toate ideile își găsesc un univers în care să pot trăi.”

În privința integrării lucrărilor sale în arta mileniului al treilea, artistul este de părere că arta contemporană este fascinantă, extrem de diversă și în deplină concordanță cu toate domeniile trecutului și cu tot ceea ce a fost până acum. „Cred că mai degrabă încerc să mă integrez, decât să fac o figură aparte și mă bucur când mă apropii cumva de ceilalți căutători din domeniul contemporan. Dacă îți însușești arta clasică și tot ce înglobează ea despre compoziție, ritm, armonie și celelalte, este imposibil să nu poți intra în acest amestec cu tot ce este contemporan și să nu aduci ceva nou conceptului de creație artistică. Cred că ceea ce face ca o exprimare să devină artă este aportul de trăire, sensibilitate, inventivitate și frumos pe care aceasta îl aduce.”

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe