Strategia Națională a Locuirii (1)

Dragoș Dascălu Publicat la: 01-09-2016

Locuirea este și trebuie să rămână principala preocupare a actorilor din lumea construcțiilor. Locuințele individuale și colective formează atât majoritatea fondului construit existent, cât și majoritatea proiectelor în derulare. Cu toate acestea, în România post-’89 nu s-a pus problema unei strategii privind locuirea (sau, în general, a unei strategii coerente de dezvoltare a teritoriului), iar consecințele le trăim zilnic: densități foarte mari la periferie, „ghetoizarea” unor părți ale orașului, lipsa sau insuficiența infrastructurii în noile dezvoltări (utilități, parcări, drumuri), îngreunarea traficului etc. De aceea, apariția recentă a Strategiei Naționale a Locuirii este lăudabilă.

 

Strategia adună și sintetizează o serie diversă de analize asupra locuirii din România (a problemelor fizice ale fondului construit, legislație, instrumente financiare și programe guvernamentale destinate construcției sau reabilitării de locuințe), reușind astfel să ofere o imagine relativ complexă a domeniului.

Propunerile nu sunt dezvoltate pe larg, dar asta nu le face mai puțin interesante. Regândirea managementului blocurilor de locuințe și sprijinirea asociațiilor de proprietari pentru lucrări de reabilitare și reparații extinse sunt soluțiile posibile pentru gestionarea fondului construit învechit. Propunerea ar putea fi extinsă și către reabilitarea spațiilor dintre blocuri sau sprijinirea asocierii între mai multe asociații de proprietari pentru construirea unor dotări comune (locuri de joacă, parcări supraetajate). Se propune regândirea programului „Prima Casă”. Conceput ca motor de repornire a pieței imobiliare după criză, acest program a dus la o creștere puternică a cererii în centrele urbane, cu rezultatul previzibil al creșterii prețurilor. Problema este faptul că, prin creșterea prețurilor, locuințele care încă se încadrează în fondul garantat prin acest program sunt în general foarte mici ca suprafață, uneori improprii pentru o familie aflată la început. Strategia propune transformarea programului într-o schemă de ușurare a accesului la o locuință pentru persoanele cu venituri reduse. Unul dintre efectele benefice va fi reducerea supraîncălzirii pieței imobiliare, similară astăzi cu perioada 2007-2008. O altă propunere interesantă este sprijinirea apariției societăților cooperative locative și a asociațiilor pentru locuințe. Aceste structuri economice sunt prezente de multă vreme pe piețele europene și sunt unul dintre actorii care ajută la controlul și stabilizarea prețurilor pentru menținerea accesibilității locuințelor.

Strategia Națională a Locuirii este un document care poate ajuta la o dezvoltare mai coerentă a construcției de locuințe în România. Este și un prilej bun de dezbatere pentru un proiect pe termen mai lung. Calitățile acesteia sunt evidente, iar strategia, ca document, merită citită. Totuși, aceasta nu este perfectă. Unele propuneri sunt cel puțin discutabile.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe