Boala psihică și ziarul „Le Figaro”, socialiștii mincinoși și rupți de realitate

Bogdan Călinescu Publicat la: 04-10-2016

Sunt un bolnav mintal. Pentru fosta ministreasă de la Justiție, Christiane Taubira, ziariștii de la cotidianul de dreapta Le Figaro ar trebui să-și „îngrijească problemele patologice”. Nu sunt ziarist, însă public des în acest ziar și în revista Le Figaro Magazine, de altfel. În opinia doamnei Taubira, politiciană de stânga, deci tolerantă și deschisă, am totuși probleme psihologice, din moment ce scriu în aceste publicații.

 

În general, stânga nu suportă critica și observațiile, iar în cazul acesta nu ezită să-și insulte adversarii, în speță ziariștii serioși de la Le Figaro care nu folosesc insulta drept armă. Reacția doamnei Taubira ne amintește de practicile regimurilor comuniste, care băgau cu forța disidenții în spitale psihiatrice… Cei care criticau realizările societății multilateral dezvoltate nu puteau fi decât nebuni!

Un alt exemplu semnificativ despre socialiști l-am avut în cursul unei întâlniri cu fostul premier François Fillon, care ne-a povestit reacția socialiștilor la începutul anilor 2000, atunci când au fost liberalizate telecomunicațiile. Socialiștii s-au opus, bineînțeles, iar cea mai înverșunată era doamna Ségolène Royale, astăzi, ministreasă la Ecologie. Ea a acuzat dreapta de această liberalizare, argumentând că pensionarii nu vor mai avea telefon! Când vedem astăzi binefacerile concurenței și prețurile ridicole la telefoane, ne dăm seama că socialiștii francezi trăiesc totuși pe o cu totul altă planetă.

La începutul lunii septembrie a avut loc procesul lui Jérôme Cahuzac, fost ministru al Bugetului, acuzat de fraudă fiscală. Fost membru al guvernului socialist, Jérôme Cahuzac și soția lui au ascuns Fiscului sute de mii de euro în mai multe conturi deschise prin toate țările considerate paradisuri fiscale. O parte din bani nu-i aparțineau, deoarece fuseseră colectați pentru finanțarea unor campanii electorale. Când era în funcție, ministrul nu-și drămuia eforturile în „lupta împotriva fraudei fiscale”, iar atunci când a fost acuzat, a răspuns imperturbabil că sunt calomnii teribile. Acum nu mai există nici un dubiu în ceea ce privește vinovăția lui și riscă mai mulți ani de închisoare. Corupția, furtul și minciuna nu sunt doar trăsături ale politicienilor români… De altfel, nici revenirea în politică. Printre candidații la alegerile primare de dreapta (cele care vor desemna candidatul la prezidențiale) figurează fostul prim-ministru Alain Juppé, condamnat penal pentru că a angajat salariați fictivi. Fostul președinte Nicolas Sarkozy are vreo patru-cinci procese în curs de desfășurare, ceea ce nu-l împiedică să facă o campanie dinamică și să aibă sondaje favorabile. Oare, la fel ca în cazul României, și Franța are o preferință pentru borfași în politică?

Despre islam: un sondaj (foarte) îngrijorător

Un sondaj realizat în Franța la mijlocul lunii septembrie afirma că 29% dintre francezii musulmani consideră că legea islamică (sharia) este mai importantă decât legile statului, iar 60% dintre ei consideră că fetele și femeile trebuie să poarte voalul islamic la școală sau la locul de muncă. Teribil! Unde e islamul tolerant cu care ne bombardează zilnic presa corectitudinii politice? Jumătate dintre cei 29% sunt tineri (sub 35 de ani), o dovadă în plus a eșecului integrării în societatea franceză. Culmea, aceștia sunt cetățeni francezi, ceea ce e și mai grav; înseamnă că urăsc Franța și văd religia islamică drept un reper într-o țară democratică și bogată.

La Bastilia se mânca și se bea bine

O foarte pasionantă carte, semnată de Jean-Christian Petitfils, La Bastille, mystères et secrets d’une prison d’État, apărută în această toamnă, spulberă mai multe clișee în legătură cu temuta închisoare din buricul Parisului și distrusă la Revoluție. Construită la sfârșitul Evului Mediu, închisoarea a cunoscut câțiva prizonieri celebri, printre care Voltaire, care avea 22 de ani și a ajuns acolo după ce a scris un poem ce nu i-a plăcut regelui (de altfel, Voltaire a inventat și termenul embastillé), Marchizul de Sade, Beaumarchais și mulți alții. Aflăm că, începând cu Ludovic al XV-lea, Bastilia a fost mai mult o pensiune decât o închisoare. Prizonierii puteau alege dintre mai multe meniuri, iar beciul, transformat în cramă, propunea numeroase vinuri de calitate, grație unui oenolog al casei! Bastilia a fost atacată pe data de 14 iulie 1789 de un grup de revoluționari care au măcelărit tot personalul și au confiscat tot ce se afla în interior, inclusiv sticlele de vin. Înăuntru nu erau decât șapte prizonieri…

România, pe primul loc la internet și pe locul doi la creșterea economică

Un articol publicat de ziarul economic Les Echos lăuda internetul din România. E cel mai rapid din Europa și pe locul zece în clasamentul mondial! Statele Unite sunt pe locul 20, iar Franța pe locul… 52. România se poate mândri și cu locul 2 în ceea ce privește creșterea economică (4,1%) din Europa în 2016.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral