Astra Film Festival 2016, live. Ziua 1

Angelo Mitchievici Publicat la: 19-10-2016

Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu, Festivalul Astra, a fost deschis oficial de către directorul festivalului, regizorul Dumitru Budrala. Cei care doresc să-l cunoască mai bine pot vedea excelentul documentar, Blestemul aricului (2004). Filmul ales pentru a prefața festivalul a fost Sieranevada al lui Cristi Puiu, prezent la Cannes anul acesta, prezent, iată, și în deschiderea Festivalului Astra. De ce un film de ficțiune și nu unul documentar în deschidere? Cred că prezența lui Cristi Puiu marchează și importanța pe care o au filmele Noului Val pentru genul documentar, faptul că majoritatea regizorilor Noului Cinematograf Român au realizat poate cea mai bună documentare asupra societății românești de tranziție, cu toate spectrele care o bântuie, cu mizeria instalată din Epoca de Aur și încă neevacuată, cu miturile compensatorii sau scenariile apocaliptice care traversează imaginarul postcomunist al românului de rând.

Filmul a adunat o sală arhiplină ținută în priză pentru circa trei ore, iar sesiunea de întrebări și răspunsuri care a urmat a relevat cumva înrudirea de substanță dintre documentarul propriu-zis, docudrama și filmul de ficțiune din Cinematograful de autor românesc. Chestionat asupra faptului că atât Aurora, cât și Sieranevada încep cu o discuție despre basm, purtată pe un ton foarte serios de către adulți, prin urmarea cea mai puțin verosimilă dintre ficțiuni în contradicție cu verismul minimalist pe care-l adoptă regizorul, Cristi Puiu s-a pronunțat pentru capacitatea realului de a induce ficțiune, ca și pentru capacitatea oamenilor, în general, a românilor, în particular, de a fabula. Într-adevăr, personajele din Sieranevada construiesc scenarii conspiraționiste și, așa cum remarca regizorul, rezolvă facil lucruri complicate punând etichete pe orice. Supralicitând ca răspuns la o altă întrebare privind titlul filmului său, Cristi Puiu a spus că l-a ales la întâmplare pentru că orice înseamnă orice. De orice poate fi lipit o etichetă. Regizorul atrage atenția asupra convenției care prezidează la întemeierea a ceea ce e numit realitate. Realismul său deconstruiește cumva această convenție. Și o face cu o ironie caldă de data asta, dar nu mai puțin dizolvantă. Filmul se încheie cu râsul câtorva personaje, un râs care eliberează. S-a râs din plin la filmul lui Cristi Puiu, iar regizorul a răspuns surâzând întrebărilor, cu seriozitatea celui care înțelege și alege totuși să râdă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe