Fanatism și islam

Angelo Mitchievici Publicat la: 23-10-2016

Filmele din secțiunea „Islamul radical la el acasă” au vizat o actualitate tulburătoare și terifiantă în același timp. Cel mai provocator dintre ele mi s-a părut Among the believers (Printre drept-credincioși) al lui Mohammed Ali Naqvi, care urmărește fanatizarea societății pakistaneze prin intermediul unor școli religioase unde se studiază numai Coranul. De fapt, nu doar despre studiu este vorba, ci de o vastă și temeinică acțiune de îndoctrinare cu ură și intoleranță. Această școală este condusă de liderul religios Maulana Abdul Aziz, traumatizat de moartea tatălui împușcat de un pakistanez în fața sa, cu aceptul guvernului lui Musharaff și cu complicitatea americanilor, în versiunea lui Maulana. Tot acest curent radical a apărut în jurul Moscheii Roșii, ulterior ramificându-se rapid cu numeroase școli, madrassah, în orașe mai mici. Școala religioasă recrutează copiii din familii sărace sau dezmembrate tocmai pentru că oferă un serviciu complet de tip internat, haine, mâncare, un adăpost și educație.

Educația este centrată doar pe învățarea pe dinafară a literei Coranului. Tot ce cade în afara cărții sfinte e interzis: televizorul, filmul, alte cărți, inclusiv cărțile pentru copii și adolescenți, jocurile de orice fel, inclusiv șahul, joc care a apărut în interiorul lumii orientale. De ce ar fi șahul un inamic al islamului? Pentru că pune în joc inteligența, gândul. Or, viitorii jihadiști trebuie să aibă mintea golită de orice i-ar putea deturna de la sarcinile încredințate de liderii religioși. Regizorul surprinde copiii trăgând cu ochiul la un meci de fotbal, deși riscă o bătaie cruntă dacă sunt prinși. Unul dintre acești copii în vârstă de 12 ani este intervievat. Copilăria nu a fost pe deplin confiscată, ochii îi strălucesc când aude de fotbal, sunt bucurii interzise după care acești copii abandonați tânjesc. Un băiețel provenit dintr-o familie dezmembrată este pus să recite un fel de mantră care nu provine însă din Coran, în care îi amenință cu moartea pe cei care ar îndrăzni să desființeze școala. Băiețelul își schimonosește chipul și un ușor prognatism, care altfel îi conferă un farmec particular, adaugă schimonoselii ceva respingător care nu-l locuiește încă. Apoi trăsăturile i se destind, redevin copilărești, dorește să placă acestui tată adoptiv care-l pregătește pentru jihad.

Așa cum un fizician atomist pakistanez o spune predând un curs care deconstruiește aceste strategii de radicalizare, fiecare literă din alfabet este ilustrată printr-un simbol al radicalismului, spre exemplu a nu este pentru apple (măr), ci pentru Allah, b nu este pentru boy (băiat); c este pentru bandouk (armă), h este pentru hijad și tot așa.

Regizorul urmărește și sistemul de învățământ tradițional, unde se învață urdu, engleza, matematica, științele sociale. Școlile normale suferă de o lipsă acută de susținere din partea guvernului, în schimb școlile religioase sunt stipendiate de către drept-credincioși. Maulana administrează fondurile strânse de adepții săi și face și mici acte de caritate în comunitate, astfel că prestigiul său crește exponențial. Numeroși elevi ai săi vor merge să lupte pe diferitele fronturi deschise de islamul radical, o parte se vor detona pentru Allah. Promisiunile pentru viața postumă sunt ridicole și includ o coroană de aur cu diamante. De aceea, spălarea pe creier trebuie să fie temeinică pentru a înghiți toate aceste promisiuni fanteziste.

Acest documentar observațional explică modul în care o întreagă societate se poate radicaliza și cum un stat care intrase într-un regim normal de modernizare, prin urmare și de lacizare controlată a instituțiilor sale și a sistemului educațional, a eșuat ca urmare a acestui sistem educațional paralel, reprezentat exclusiv de învățământul religios. Mohammed Ali Naqvi aduce cu el perspectiva unui insider, acceptat de către coreligionari, lăsat să-i filmeze, să-și expună dezideratele, să fie văzuți la lucru. Este o șansă pentru spectatorul european de a înțelege cu ce se confruntă. Același tip de radicalizare a avut loc la o parte dintre moscheile din Europa, cu educatori de aceeași factură. Prin filmul excelent al lui Ali Naqvi poți înțelege cum se fabrică o cultură a intoleranței și a urii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe