Gramsci – contemporanul nostru

Mihai Milca Publicat la: 31-10-2016

Ioana Cristea Drăgulin, Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci, Adenium, 2016

 

Înfruntând o prejudecată nejustificată și nedreaptă și o retractibilitate contraproductivă, ce funcționează încă, din păcate, în spațiul intelectual românesc, în raport cu îndreptățirea stângii marxiste de a mai furniza temeiuri și o legitimitate reînnoită pentru un proiect social în secolul XXI, Ioana Cristea Drăgulin nu a pregetat să se angajeze într-o dezbatere pe cât de riscantă, pe atât de incitantă și fertilă. Lucrarea sa Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci, apărută la editura ieșeană Adenium în acest an, într-o colecție ce prinde tot mai mult contur, „Biblioteca Gramsciană”, sub coordonarea profesorului Sabin Drăgulin, vine să se adauge nu doar ca o contribuție semnificativă la exegetica românească, având ca obiect personalitatea și opera ilustrului gânditor italian, ci și ca o dovadă convingătoare că perenitatea unor idei organice și vizionare, creatoare și activizante la scară politică și socială se situează dincolo de mode ideologice și împrumuturi mimetice.

Bazată pe o documentație impresionantă, frizând cvasiexhaustivitatea, pe stagii de cercetare în universități și biblioteci italiene, cartea Ioanei Cristea Drăgulin este un exemplu de analiză calificată a unei problematici complexe, contradictorii și evanescente. Nu este vorba despre o lectură conformă cu ideile gramsciene sau confirmantă în raport cu principalele tendințe ce traversează vasta literatură contemporană, dar mai cu seamă italiană, consacrată patrimoniului intelectual lăsat moștenire de Antonio Gramsci. Nu este vorba despre o „relectură” adusă la zi, grijulie să nu scape nimic important din scrierile gramsciene și comentariile posterității. Ioana Cristea Drăgulin este parte activă a unei comunități intelectuale postgramsciene, implicată într-un proces de evaluare, am putea spune, postmodern al gramscianismului, ca ipostază a marxismului proteic și heterodox și totodată ca filon inalienabil al culturii și civilizației italiene.

Cartea la care ne referim are ca substanță și punct de plecare fenomenul Risorgimento, în jurul căruia gravitează toate problemele Italiei moderne: unificarea peninsulei, chestiunea meridională, deturnarea propensiunii revoluționar-burgheze pe făgașul liberalismului și transformismului, ascensiunea fascismului mussolinian.

Gramsci a sesizat cu perspicacitate și împotriva tuturor canoanelor și poncifelor ideologice din epocă importanța strategică a corelației dintre Risorgimento și chestiunea meridională care a făcut ca edificarea statului unitar italian să urmeze un curs întru câtva atipic față de alte asemenea procese ce au condus la constituirea statelor-națiune în Europa. Mai mult, operând cu concepte noi sau renovate, precum hegemonie, bloc istoric, intelectual organic, principe colectiv, gânditorul italian se abate conștient, împins de logica lucrurilor, de la schemele istoriografiei naționale și ale economicismului marxist, pentru a surprinde dialectica reală a procesualității istorice, nervurile și nexurile acesteia.

Sinuozitățile și compromisurile evidențiate de forțele sociale și politice angrenate în această procesualitate istorică, mergând de la Risorgimento, prin transformism, revoluție „pasivă” până la instaurarea fascismului, au constituit patul germinativ al tuturor celorlalte probleme cu care Italia secolului XX s-a confruntat.

În cartea ei, Ioana Cristea Drăgulin urmărește îndeaproape demersul intelectual gramscian, fiind nu numai dispusă să împărtășească fervoarea analitică a gânditorului italian, ci și să empatizeze cu acesta, găsind argumentele care susțin singularitatea și originalitatea travaliului său teoretic, atât în spațiul peninsular, cât și în labirintul totalitarismelor de tot felul ce au marcat indelebil tumultuosul veac XX.

Cartea Ioanei Cristea Drăgulin este, cu certitudine, una de excepție, oportună și necesară, ce constituie o dovadă de sincronicitate cu pulsul dezbaterilor de idei din lumea în care trăim. O carte valoroasă, inconturnabilă, fără de care înțelegerea fondului principal de idei gramsciene nu mai este posibilă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral