Florian Doru Crihană – oglindiri paradoxale

Maria Bilașevschi Publicat la: 01-11-2016

Artistul gălățean Florian Doru Crihană are în palmares peste 60 de expoziții personale, expunând cel mai adesea în afara țării, la Muzeul Ilustratorilor Americani din New York, Muzeul de Critică Grafică din Hanovra, Muzeul Caricaturii din Basel, Parlamentul European ș.a.m.d. În lunile octombrie-noiembrie expune în București, la Galeria Alexandra și în cadrul Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine, Dunărea de Jos, Galați.

 

Artistul mărturisește: „Îmi aleg cu mare grijă subiectul unei expoziții, alegerea temei este un proces care durează câteva luni. Nu mă grăbesc. Artistul trebuie sa fie surprinzător, trebuie să meargă contra curentului pentru a arăta publicului ceea ce vede, dar nu realizează”. Plecând de la acest deziderat, Florian Doru Crihană optează pentru caricatura fără cuvinte, capabilă să exprime ideea cu mijloace proprii, apreciind că, asemenea unui viu basm, o caricatură reușită nu are nevoie de nici un adaos pentru a impune o atitudine și pentru a crea un stil.

Artistul nu este un caricaturist în sensul cunoscut al definiției clasice. Florian Doru Crihană a depășit cu mult spațiul caricatural, el este un suprarealist, umorul degajat al lucrărilor sale este o critică intuitivă și implicită a mecanismului mental convențional, o forță care extrage un fapt ori un ansamblu de fapte din ceva care ne apare ca un dat normal, pentru a le precipita într-un joc vertiginos de relații neașteptate și fantastice.

Realul și fantasticul se amestecă, umorul încifrat simbolic dă un caracter halucinant imaginii, alături de un suprasens excepțional și tranzitoriu în totalitatea sa. Acest tip de umor nu este doar o reacție, ci o veritabilă mașină de stimulat gândirea. André Breton sublinia că umorul este expresia extremă a unei neacomodări convulsive. Artistul rămâne astfel un mare izolat, dar, în mod paradoxal, ancorat în real.

Florian Doru Crihană privește agitația lumii, inechitatea, absurditatea dintr-un punct privilegiat. În fața lui se agită doar marionete și, văzând sforile care le acționează, e suficient să înțelegi gravitatea superficială și iluzorie a comportamentului lor. Artistul exilat din Olimp pe pământ încearcă și reușește să distrugă snobismul acceptat și lașitatea cugetării, orice negație instaurează o nouă ordine, uneori chiar mai întunecată decât prima.

Personajele artistului sunt un fel de sperietori citadine construite să-și trăiască efemerul. Florian Doru Crihană coboară din lumea lui Victor Braunner, Marcel Iancu, din avangarda de început de secol XX, a personalităților literare ale vremurilor apuse, Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Urmuz, a cabaretului Voltaire. Istoria se repetă. E locul să amintim că avangardiștii plasticieni europeni resimțeau în anii de după Primul Război Mondial plictisul școlilor și indignarea față de mediul artistic pestriț, compus din artiști și negustori.

Florian Doru Crihană este creatorul unei semiotici noi. Creația sa artistică exprimă ceea ce cuvintele nu reușesc, ochiul său perspicace explorează atât concretețea realului, cât și reprezentările conceptuale, organicul și constructivul, transformându-le într-un câmp tensional. Imaginea rezultată, supusă unui tratament suprarealist, dilată un detaliu și apoi îl scoate din contextul său obișnuit printr-o paginație insolită. Acest efect, la care se adaugă o fascinantă precizie a desenului, proiectează obiectul în dimensiunea fantasticului. Motivul Europei, transcris grafic cu o rece minuție și integrat într-o contiguitate derutantă, se transformă în înfricoșătoare viziuni, emanând pe alocuri un sentiment de panică. Suitele imagistice se constituie într-un elogiu al temerității cunoașterii umane, de investigare a necunoscutului, demonstrând cât de fecunde pot fi pentru artist contactul cu marea cunoaștere și inserția în actualitate.

Florian Doru Crihană și-a creat un stil propriu, iar inventivitatea sa ideatică îl recomandă pentru filmul de animație. Poate sta oricând cu onoare lângă Saul Steinberg, de la The New York Times.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe