Instalart: designul ca intervenție artistică în spațiul urban

Oana Maria Nicuță Publicat la: 01-11-2016

În contextul urbanizării postcomuniste sau neocapitaliste, de multe ori forțată, absurdă, nefuncțională sau determinată de factori externi vieții interne a orașului, puține au fost proiectele arhitecturale din ultimii anii care să acorde o atenție sporită dinamicii autentice a unui spațiu și care să vibreze emoțional cu comunitatea căreia îi sunt adresate. Cu siguranță însă aceste tipuri de proiecte există, pe planșă, dar și în realitatea într-o continuă transformare, iar unul dintre evenimentele, deja anuale, ce reflectă într-o bună măsură acest interes cert pentru expresia artistică, nu doar funcțională, ci și conceptuală și estetică, emoțională, este Instalart/Obiect.

 

Aflat la cea de-a patra ediție în acest an, proiectul Instalart/Obiect/004 a fost expus publicului ieșean în parteneriat cu Asociația Design cel Mare, la începutul lunii octombrie. Compusă din șase proiecte instalative individuale, expoziția de anul acesta se coagulează conceptual în jurul unui proiect urbanistic susținut de arhitectul Mario Kuibuș. Propus de Asociația Spațiul Urban București, proiectul T.U.B. (TransCentral Urban București) reprezintă regândirea unei arii din centrul capitalei prin reamenajarea și restructurarea spațiilor publice, a traseelor turistice și a locurilor de loisir. Lansat în anul 2007, T.U.B. s-a afirmat încă de la început ca un proiect de reanimare și de promovare a centrului Bucureștiului prin crearea a noi trasee de promenadă, piste pentru bicicliști, spații comunitare și de interacțiune socială, punerea în evidență a patrimoniului cultural și elaborarea unei strategii de branding turistic adecvat cerințelor sociale contemporane.

Ștefan Barutcieff propune în Museum Line o formulă de mediere creativă între patrimoniul muzeelor de artă, obiectul de artă și publicul interesat să investigheze într-un mod interactiv aceste lucrări. Instalația sa se materializează într-o „cameră de muzeu”, proiectată în secțiune sub forma a doi pereți care conțin două ecrane luminoase, asemenea unor ferestre vitrate care te invită să contempli spontan, așa cum rapiditatea deplasării prin spațiul urban o cere. Omagiu lui Andrei Cădere, lucrarea lui Dorin Ștefan, face o incursiune în spiritul conceptualismului istoric și reinterpretează obiectul care l-a consacrat pe artistul Andrei Cădere: bara de lemn multicolor purtată clandestin de acesta pe străzile Parisului și prin diverse spații artistice ale metropolei franceze, provocând astfel intruziuni, fisuri în regimul simbolic mundan. Dorin Ștefan realizează un mixaj între bara cu dungi colorate a artistului și obiectul utilitar, popicele rutiere care delimitează spații în mediul urban. O altă lucrare care ține cert de sfera neoconceptualismului este cea a lui Mihai Popescu, Portobello Stradale, în care propune suspendarea activităților de rutină și a traficului pe una dintre străzile capitalei, pentru a o transforma în spațiu de interacțiune urbană, amintind de proiectele artei relaționale din anii ’90. Cristian Corvin ne vorbește, prin construirea arhivei sale, despre „distrugerea texturii urban istorice” în proiectul Restituire. Colecția sa nu presupune doar munca de arhivare, ci și de conservare urbană a straturilor istorice, inegal distribuite și insuficient valorificate ca patrimoniu viu. The Exformation Panel, realizat de Mădălin Gheorghe, pornește de la subiectul panourilor informative, pe care le transformă și distorsionează astfel încât acestea sunt translatate într-o sculptură complexă. Bucur sau sculpturile moderniste inspirate de berbeci ale lui Robert Marin devin elementele unui proces de delimitare spațială, necesar țesutului urban în care raportul dintre public și privat devine de multe ori mult prea fragil.

În deschiderea expoziției de la Iași, care a avut loc în clubul Fratelli, arhitectul și profesorul Dorin Ștefan a susținut un workshop în care a promovat ideea potrivit căreia arhitectura și designul nu pot exista fără implicarea sensibilității și a ideii, prezentă pe de o parte în procesul creativ, iar pe de altă parte în receptarea sensibilă din partea publicului. Spațiul care își îndeplinește funcția primară, dar nu creează emoție nu este unul de succes, iar arhitectura și designul devin produse culturale, depășind sfera simplelor construcții și producții industriale în momentul în care sunt încărcate de un concept coerent, stabil și contemporan. Astfel, expoziția Instalart/ Obiect/004 ne propune să medităm la interferența benefică dintre arhitectură, sculptură și instalație artistică și obiect de design. Această permeabilitate a categoriilor culturale oferă tocmai această posibilitate de balans echilibrat între concept și produsul artistic, în pofida contextului poate prea accentuat corporatist și vădit comercial, stylish-pop-glamour-posh, în care se desfășoară anual evenimentul.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe