Anti-Piketty sau clauza economistului cel mai favorizat

Bogdan Călinescu Publicat la: 01-11-2016

Poate își mai aduce aminte lumea de situația economică a României sub Ceaușescu și de gogomăniile invocate de dictator pentru a obține ajutoare de la Occident. Reușise să facă astfel încât țara să beneficieze de clauza națiunii celei mai favorizate și să profite deci de piața liberă pentru a exporta produsele pe care românii nu le puteau cumpăra. România era sufocată din cauza comunismului și Ceaușescu dădea statistici și informații economice complet false. Cam așa stau (stăteau) lucrurile cu economistul Thomas Piketty, care a reușit să transforme o măsluire economică într-o ideologie pe care nimeni, în Franța, nu avea curajul să o conteste acum câțiva ani.

 

Cartea Capitalul în secolul XXI, apărută în 2013, tradusă și în românește, a avut un impact enorm în toată lumea. Deși falsificările și statisticile eronate sunt multe, autorul a fost protejat de clauza pomenită mai sus. La inițiativa Institutului (IREF) pe care-l conduc împreună cu Jean-Philippe Delsol, am reunit în jur de 20 de economiști din lumea întreagă și am publicat în Franța o carte intitulată Anti-Piketty. Vivat capitalul în secolul al XXI-lea, carte care a fost tradusă în România, la Iași, de neobositul profesor universitar Gabriel Mursa, director al Institutului Hayek.

Dacă vreți să aflați cum sunt trucate statisticile economice și cum poți impune parșiv o politică socialistă, citiți această carte. Veți descoperi echivalentul sociologului Pierre Bourdieu în economie, cel care crede că lumea se împarte musai în două: bogați și săraci. Iar ca să-i scoatem din sărăcie pe unii, trebuie să-i taxăm pe ceilalți. Lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Dimpotrivă. Lumea nu e deloc alcătuită numai din aceste categorii, iar frontiera dintre ele e foarte subțire în anumite părți ale globului. Dar să cităm câteva fragmente din prefața la traducerea Anti-Piketty apărută la Iași.

„Thomas Piketty a fost foarte bine primit de o stângă în căutare de noi repere, necesare pentru a rămâne scufundată în propriile erori, după ce comunismul s-a prăbușit și după ce socialismul s-a dovedit a fi un eșec oriunde în lume. El a oferit ceea ce aceasta aștepta – un nou materialism științific, după ce materialismul marxist a falimentat. Totuși, Piketty a căzut în aceeași capcană, cea a unui model unidimensional, mereu periculos, din cauza viziunii sale limitate și părtinitoare. Istoria nu se rezumă la o formulă sau la o idee, fie ea și genială. Societatea se dovedește a fi extrem de complexă, mereu creativă; ea nu poate fi încadrată în tipare rigide.” „Dacă lucrarea înviorează dezbaterea asupra inegalităților, recomandările ei radicale în materie de politici fiscale ar fi greu de impus în Statele Unite. Inclusiv Franța socialistă a înțeles dezastrul la care ar conduce asemenea teorii, cu o rată marginală de impunere de 75%, precum cea propusă de François Hollande, inspirată de Piketty, la care guvernul a renunțat imediat. Impozitarea nediferențiată a muncii și a capitalului, apărată de Hollande pentru o vreme, s-a dovedit a fi nocivă și a fost abandonată de guvernul francez. Acest lucru înseamnă să revenim la viziunea «supplyside»: lumea își dă seama, în sfârșit, că în absența capitalului nu se creează locuri de muncă. Este vremea în care guvernul «iubește lumea afacerilor».”

„Este cât se poate de evident că întreaga concepție politică a lui Piketty se dovedește a fi problematică. Deși autorul ei neagă faptul că ar fi marxist sau anticapitalist, schema pe care o propune vizează instaurarea unui sistem mondial condus de un supra-stat polițienesc. Deși prezintă nuanțe «democratice», programul său este cât se poate de liberticid. El anunță o dictatură fiscală, ele cărei premise le știm deja. Drumul către Iad este pavat cu bune intenții.”

Căile ideologiei sunt într-adevar nebănuite… Piketty a reușit la început să păcălească lumea. Citiți cartea Anti-Piketty pentru nu cădea în capcana lui. Alvaro Vargas LLosa, Michael Tanner, Nicholas Eberstadt, Martin Feldstein, Acemoglu sunt câțiva dintre autorii reuniți în acest volum.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral