Cine este Mina Mond?

Adina Scutelnicu Publicat la: 01-11-2016

„Mina Mond nu este Mina Mond” este o propoziție adevărată. „Mina Mond este adevărata Mina Mond” este de asemenea o propoziție adevărată, deși o contrazice pe prima. Care este adevărul? Mina Mond nu este un nume real, ci un pseudonim. Acest pseudonim însă este adevăratul nume al Minei Mond, cel care o reprezintă, după cum precizează însăși Mina Mond, o artistă outsider de-o originalitate năucitoare. Îi știam stilul și lucrările, dar de văzut le-am văzut abia anul acesta, la Gisors, în Franța, cu prilejul Festivalului Internațional de Artă Singulară Grand Baz’Art, unde a și obținut premiul special al revistei de artă Artension. Cred că am stat mai bine de 20 de minute în fața unei picturi din care izvorau în valuri nesfârșite noi și noi detalii. Ulterior am cunoscut-o și pe autoare, pe Mina Mond, o apariție cel puțin la fel de originală ca și exponatele, cu o poveste pe măsură.

 

Cea care poartă acum numele Mina Mond s-a născut în 1974 la Strasbourg, în capitala Alsaciei. O boală congenitală rară a inimii, care o putea ucide oricând, i-a desenat un destin special, diferit. A învățat să se elibereze de teamă și a dat frâu liber propriilor trăiri prin artă. Își definește arta ca fiind o acțiune cathartică, ritualică, aproape de șamanism.

Povești fără cuvinte

„Am descoperit arta și credința cam în același timp și ambele m-au ajutat enorm de-a lungul vieții. Prietenii mei alergau, săreau, făceau tot felul de lucruri care mie îmi erau imposibile, dar asta nu m-a afectat, fiindcă sunt o persoană introvertită. Mi-am dat seama că pentru o persoană ca mine, cu o viață spirituală intensă, desenul este o ocupație mult mai potrivită. Și în momentul de față imaginația constituie sanctuarul meu, iar desenul, mijlocul prin care înțeleg sau încerc să înțeleg lumea”, mi-a povestit Mina Mond.

La 18 ani a vrut să devină pastor, dar a renunțat din cauza timidității și fiindcă avea îndoieli că ar putea fi un bun ghid spiritual. Și-a păstrat credința, însă a mixat-o cumva cu pasiunea pentru păgânism și folclor. La sfârșitul anilor ’90, catharsisul era practicat de Mina sub forma unor ex-voto, a unor mărturii ale recunoștinței față de divinitate. Avea să descopere însă că arta este cel mai bun medicament și a abandonat ofrandele pentru a se dedica proiectelor personale. A devenit ilustrator de presă, de carte și pentru industria muzicii rock și un timp a fost fericită. Starea sănătății însă i s-a deteriorat și, după cum mi-a mărturisit, a văzut moartea de foarte aproape. S-a speriat și a luat hotărârea ca, atât cât va mai trăi, să încerce să fie ea însăși, fata care picta ex-voto, care lucra ce voia și nu ce i se comanda. „Eram cunoscută mai mult pentru arta mea rock, dar am început să urăsc ceea ce făceam fiindcă simțeam că mă ține captivă, lumea nu mă înțelegea așa cum eram cu adevărat, nu înțelegea creațiile mele. Așa că, dacă tot am decis să mă întorc, mi-am reluat și numele pe care îl foloseam în anii ’90, Mina, un nume pe care mi l-au atribuit prietenii”, mi-a explicat. La Mina a adăugat Mond, care în alsaciană (și germană) înseamnă „Lună”, ca simbol al feminității, misterului, spiritului. Paradoxal, fata care a devenit Mina Mond și care a vrut să lase în urmă lumea ilustrațiilor încă mai face ilustrații câteodată. „Am sentimentul bizar, poate schizofrenic, că în corpul meu există două suflete. Dacă sunt Mina, adorm ilustratoarea de carte. Nu mai vreau să le amestec!”, mi-a spus. Combinația bolii cu vârsta tânără a eliberat o imaginație expansivă. Interesată de moarte, ocultism și mistere, șoarecele de bibliotecă Mina Mond a descoperit arta medievală și modul în care artiștii medievali le spuneau povești celor care nu știau să citească. Marcată de Tapiseria de la Bayeux văzută în copilărie – o bucată de pânză de circa 70 de metri, brodată cu lână, care descrie în imagini cucerirea Angliei de către William, Ducele de Normandia, și care a fost realizată în 1070 –, Mina Mond a început să spună povești în același mod, folosind simboluri cu mare forță narativă.

„Un haos! Totul e un mare haos!”

Pictează în transă, cu căștile cu muzică pe urechi, iar rezultatul o surprinde până și pe ea uneori. „Când lucrez, parcă o fac automat și descopăr ulterior că spiritul meu a adăugat lucruri pe care nu le pot explica. Este o adevărată experiență transcendentală, șamanică. Alteori, în mintea mea apar imagini, iar eu doar le transpun. Pentru lucrările mari, de obicei folosesc ca temă întâmplări reale, din care vreau să înțeleg războiul, moartea, ura, lucrurile care mă dor. Pictura pentru mine este meditație, este rugăciune. Sunt ca un călugăr care pictează o imagine revelată”, crede Mina Mond. Filosofia ei de viață este onestitatea față de propria persoană, iar marele țel este distrugerea zidurilor pe care ea însăși spune că le-a ridicat în fața unui alter ego. Personajele ei sunt preponderent femei fiindcă susține emanciparea femeilor. „Destinul fatal este legătura dintre Kumaris, Regina din Saba, Esclarmonde sau Mata Hari. Personajele feminine sunt fascinante, puternice și frumoase. De-a lungul istoriei și până azi, femeile au trebuit să lupte pentru drepturi. Un bun exemplu este vânătoarea de vrăjitoare. Noi, femeile, încă suntem niște vrăjitoare rele pentru unii oameni, dar asta nu este adevărat. Suntem niște vrăjitoare bune și frumoase”, spune Mina Mond. Personajele feminine frumoase și puternice ale picturilor Minei Mond au început, mai nou, să apară pe stânci, în natură. „Îmi place să pictez pe lemn, mai puțin pe pânză, dar am început să-mi eliberez personajele din cadrele strâmte, în special pe pietre. Prietenii mei le numesc picturi neorupestre. Într-un proiect viitor am de gând să redau libertatea Berchtei și a inocenților (n.a. – în mitologia germană, Berchta este divinitate htoniană a torsului, reprezentată de o bătrână zdrențăroasă, despletită, cu un picior mai scurt, însoțită permanent de un alai de suflete ale copiilor morți) în pădurea din apropierea orașului”, mărturisește Mina. Mai lucrează și la o Maică a Domnului în vârful unei piramide formate din oameni, într-o procesiune a penitenței. Deși este o artistă prolifică și lucrările sale sunt cumpărate, Mina Mond spune că-i este greu să trăiască din artă și de aceea este nevoită să recurgă la ajutorul ilustratoarei, dar face tot posibilul s-o deranjeze cât mai rar. Când am întrebat-o cum arată universul ei, m-a surprins: „E un haos, un mare haos! Casa mea este un haos, spiritul meu este un haos, sănătatea mea este un haos. Pot crea doar în haos. Dar din haos a venit lumina!”. Nu se consideră „încadrabilă” artistic, dar spune că lucrările ei sunt (n.a. – trebuie să inventez termenul!) naiv-negre. „Nu fac parte din nici un trib și sunt mândră de asta!”, jubilează Mina; „Sunt liberă!”. Am vrut să aflu totuși cum se numea persoana care a locuit înainte în corpul Minei Mond, dar mi-a răspuns: „Nu pot să-l spun. Nu sunt eu”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe