Trei premii internaționale. Două pentru literatură, unul pentru stupiditate

Radu Vancu Publicat la: 01-11-2016

Ioana Vintilă, locul secund în cadrul PEN International New Voices 2016

 

Spuneam în numărul trecut al revistei că tânăra poetă sibiană Ioana Vintilă, membră a cenaclului „Zona nouă” din Sibiu, se află între cei șase nominalizați pe lista lungă a prestigiosului concurs PEN International New Voices, una dintre cele mai importante platforme internaționale de afirmare pentru tinerii scriitori din toată lumea. Competiția a fost fondată în 1928 de Herman Ould, secretar al PEN International, și se adresează scriitorilor cu vârste între 18 și 30 de ani.

Ioana Vintilă, cu poemul „Manifesto”, fusese nominalizată pe acea listă alături de alți cinci tineri scriitori din Germania, Canada, Africa de Sud, Țara Galilor și Anglia, de juriul compus din Mircea Cărtărescu (România), Laia Jufresa (Mexic), Lee Yew Leong (Singapore), Andrei Kurkov (Ucraina), John Ralston Saul (Canada) și Annelies Verbeke (Belgia).

Ei bine, în urma jurizării finale, câștigătoarea marelui premiu a fost canadianca Laura Legge, pentru povestirea „Dress, Rehearse”, urmată de Ioana Vintilă, pentru poemul „Manifesto”, așa cum am mai spus, și de germanul Julian Amankwaa, pentru proza „Viertel-Neger”.

Prin urmare, Ioana Vintilă a obținut locul secund în această prestigioasă competiție. Cum locul prim e decernat unei tinere prozatoare din Toronto, cineva a glumit puțin și a spus că Ioana a obținut locul întâi la poezie.

E o reușită extraordinară, care merită felicitată din toată inima. Prin ea, sunt validate atât talentul tinerei scriitoare, cât și calitatea acestei școli de poezie care e cenaclul „Zona nouă”, activ de aproape șapte ani în Sibiu și de care revista Timpul a fost, de la bun început, alături: toți poeții zoniști, inclusiv Ioana Vintilă, au fost publicați în ultimii doi ani și jumătate în pagina de poezie tânără a revistei noastre.

 

Alex Shephard, „Who Will Win the 2016 Nobel Prize in Literature?”, The New Republic, 6 octombrie 2016

 

Îl știți pe Alex Shephard, news editor la The New Republic? Prin martie, a ridiculizat ieșirile publice ale lui Donald Trump, folosind șapte citate din Cioran („Îmi dau demisia din omenire” etc.). Omul e atent la români, mi-am zis, și m-am bucurat.

Acum m-am bucurat iar. Omul chiar e atent la români. Scrie un text simpatic, afurisit & inteligent, despre cine NU o să ia Nobelul pentru literatură.

Iar în finalul textului, singurul despre care zice că o să-l ia e… Mircea Cărtărescu! Scriitorul român e unicul despre care spune net că va primi distincția. Dar nu până pe la jumătatea anilor 2020. Traduc cuvintele lui Shephard din finalul lungului și informatului său articol: „Sunt o sumedenie de nume stelare în această categorie. Antunes și Yeshoua nu sunt atât de citiți în Statele Unite pe cât ar trebui și amândoi sunt probabil cei mai mari scriitori în viață din țările respective. Solstad e scandinavul cel mai aproape de a smulge Nobelul din mâinile lui Jon Fosse. Scriitorul român Mircea Cărtărescu va câștiga premiul, însă cel mai probabil nu până la jumătatea anilor 2020”.

Prin urmare, predicțiile lui Alex Shephard stau sau cad împreună: dacă Donald Trump va rata președinția, Mircea Cărtărescu va lua premiul Nobel în jurul lui 2025.

Iată, putem zice ricanând amărui, încă un motiv să o susținem pe Hillary.

 

Raluca Ion, „Adrian Severin, la o dezbatere din Parlament: «Când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată»”, republica.ro, 6 octombrie 2016

 

Fostul europarlamentar PSD și actualul condamnat Adrian Severin a vorbit în Parlament despre justiție. Cu obiectivitatea și elocința cunoscute, Adrian Severin a rostit următoarea nemuritoare frază, care face singură cât un premiu PEN & un premiu Nobel pentru stupiditate: „Când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată, că nu o să schimbăm poporul”.

Monșer, nu poporul a luat mită în Parlamentul European, ci tu.

Nu poporul a ajuns în athanorul DNA, ci politicienii prea dedulciți la opera la negru.

Ergo, I rephrase: când prea mulți politicieni încalcă legea, schimbăm politicienii.

Fiindcă s-au înmulțit printre ei corupții ca hidrogenul în apă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral