Traducere și interpretare. A VIII-a ediție a Colocviului anual al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică (UAIC Iași)

Comunicat de presă Publicat la: 08-11-2016

În zilele de 10 și 11 noiembrie are loc a VIII-a ediție a Colocviului național al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică (UAIC Iasi), avand tema „Traducere și interpretare". Colocviul este realizat în acest an în parteneriat cu revista Hermeneia și are ca partener media revista Timpul. Organizatorul acestei ediții este Florin Crîșmăreanu.

Programul se găsește pe pagina web a colocviului, www.fssp.uaic.ro/departamente/filosofie/evenimente/colocviul-national-trad

În Europa zilelor noastre, poate mai mult decât oricând, „primul model ce se oferă reflecţiei este cel al traducerii dintr-o limbă în alta. Acest prim model este perfect adaptat situaţiei Europei care, din punct de vedere lingvistic, prezintă un pluralism nu doar imposibil de depăşit, dar care este şi în cel mai înalt grad de dorit să fie păstrat” (Paul Ricœur).

De la (răs)tălmăcirea textelor sacre până la traducerea documentelor oficiale ale Uniunii Europene, arta interpretării a trecut prin registre dintre cele mai diferite: de la tehnici ale interpretării care vizau iniţial edificarea de sine, la doctrine ale interpretării, precum doctrina celor patru interpretări. Indiferent dacă noi conştientizăm sau nu acest fapt, traducerea și interpretarea se împletesc în mod inextricabil cu viaţa noastră cotidiană. Din Voinţa de putere a lui Nietzsche înțelegem că „faptele nu există, există doar interpretări”. Cu atât mai mult putem afirma că actul traducerii nu este altceva decât o interpretare! Iar orice act al vieții noastre, în măsura în care presupune o relație față de lucruri, față de semeni ori față de noi înșine, una în care este în joc înțelegerea, poate fi privită ca un act de traducere.

Traducerea apare odată cu diversitatea limbilor și a culturilor. După Babel, situația pe care trebuie să o asumăm este excelent surprinsă de expresia lui Walter Benjamin: „sarcina traducătorului”. Dintotdeauna a existat, în mod unilateral sau bilateral, un schimb de informaţii și de sensuri între culturi diferite sau între generaţii ce aparțin aceleiași tradiţii. Transferul cunoştinţelor (translatio studiorum) s-a făcut cu precădere dintr-un spaţiu cultural în altul prin traduceri, iar în cadrul aceleiaşi tradiţii prin interpretări succesive (de multe ori concurente). Reinterpretările unui text pot fi asimilate unor traduceri succesive, tot așa cum manierele diverse de aplicare a textului la situații de viață (juridice, sociale, culturale ori spirituale) sunt tot niște operații de traducere. Distanța critică dintre prezent și trecut, precum și fuziunea acestor orizonturi (Gadamer) ne aduc în atenție câteva mari figuri sub care traducerea este prezentă în interiorul uneia și aceleiași tradiții: asumarea istoriei și reiterarea acesteia (Heidegger, Gadamer), memoria și uitarea (Ricoeur). Prezent deci atât între culturi diferite, cât și în interiorul unei culturi, fenomenul traducerii se află în dependență de o extinsă „fenomenologie a străinului” (Waldenfels). Unii filosofi ai secolului al XX-lea, precum Richard Rorty, abandonează paradigma interpretativă, considerând că textele ar trebui doar utilizate pentru scopurile noastre. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi realizează în mod spontan o traducere liberă a textelor preferate, folosindu-le pentru propria construcție de sine, independent de tradițiile lor de referință.

Fenomenul traducerii comportă câteva alternative prin care poate fi conceput în mod adecvat: comparabil versus incomparabil (Marcel Détienne), fidelitate versus trădare, traductibil versus intraductibil (Ricoeur). Departe de a oferi soluții, acestea mai degrabă revelează dificultățile inerente artei traducerii. Pentru a intra în detaliile acestui fenomen, trebuie investigate multiple probleme aflate la intersecția filosofiei limbajului și a semioticii cu fenomenologia, hermeneutica, cognitivismul etc.

Participă cu lucrări profesori și cercetători cunoscuți din câteva centre universitare ale țării. Deschiderea oficială a colocviului are loc joi, ora 12, în Sala de Consiliu a Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice (UAIC Iași), cuprinzând discursuri de introducere ale profesorilor Ștefan Afloroaei, Petru Bejan, Alexander Baumgarten, George Bondor, Corneliu Bîlbă și Florin Crîșmăreanu. Intrarea la eveniment este liberă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe