Poeme

Doris Duran Publicat la: 20-12-2016

my son-doris

cine este dana

să înfigă lecțiile ca pe niște cuie

în mâinile minorelor însărcinate

cunoaște codul etic al dirigintelui

da nu pe cel de mamă

și-ar dona uterul

 

dezamăgită că unii m-au listat

ca pe-o balerină într-o cutie muzicală pentru adulți

sau ca pe un fel de madonnă a străzii

am fost iubită de criminală până la nașterea ta

de fapt suplinește o ființă frumoasă dar schizofrenică

asta face și va continua

 

știu că tu deții tone de batiste în suflet

întinde-le pentru o sărbătoare

mai bine un creier cu viziuni în dungi sau de camuflaj

fără temere de cătușe

 

și va veni ziua când

sub coaja de zăpadă

de pe cruce o să citești

sentimentele nu se măsoară

cu numele vârsta sau sexul – n.

 

 

Batman: The Dark Knight

mamă știi foarte bine că am asistat la un joc de-a căsnicia

când din iubirea ca vata de zahăr pe băț

au rezultat o pensionată la 25 de ani c-un certificat psihiatric

un copil care nu regretă că s-a rupt de tată

și și………………………………

 

înțelege nu dețin gena talentul de-a face fericit un bărbat

până la capăt om stâlp voi fi pentru nepoată și soră

 

câteodată vreau să uit mamă

de senzațiile fluide

ca melc sau vierme inelat

uite așa agățată de ziduri

n-are decât să înceapă revoluția sfinților

sufăr modificări din stadiul de ou până în stadiul de adult

sub alt nume și sex cum s-a întâmplat ieri

la retrimiterea unui mail cu texte

în limba temerară și obscenă

revistei cu sigla de elefant maturizat precoce

probabil va urma o nouă respingere

deși voi continua

 

necondiționat

el – pe jumătate cadavru se târăște

și spune lungimea iubirii

nu se egalează cu zona intimă și banii

salutat cu mâna de un punct în creier

de un punct cu suflet feminin

la care dorește să ajungă

pe front avioanele inamice trec

bum bum bum

 

se semnează un șoricel anonim

doar când furia mă mușcă de cur urlu

undeva într-o zonă împădurită

luna e ca o burtă cu sânge

trebuie să te corijez sunt

mai degrabă un șoricel iubesc găurile strâmte

nu ader la rola de cașcaval nici la felia pătrată

agățată de gard dragă pisică

nu ader la nici un grup

stau pe margine și privesc

cum de țâțele tale înroșite elastice

de psihicul tău elastic sug puii

din care câți vor rămâne fideli

să construiești pe viitor o armată solidă

deși crezi cu mâna pe muntele athos

că după ce vor încorona în memoria ta

bustul din roci cristaline în parcul scriitorilor vor vâna

păsărele șobolani vârstnici cu șunci și paiete din uniune

 

trebuie să recunosc muncești mult și drept asta admir

cu scuzele de rigoare

un șoricel anonim îți vizitează blogul

să se hrănească modern și util

ce e rău și stresant în falusul bunicilor mă-sii

 

prin gaură de burghiu în zid/ când soția lui nu-i acasă

există demarcație descărnare

când sunt împreună în umbră

ea își lungește sufletul cât trupul

cât un pat conjugal durabil

 

azi privea ranchiunos pe fb

un cuplu clar fără lentile

în echipament de muncă între ziduri

cu faianța decopertată

 

nu o să fie niciodată obedienta

lucrurilor demarate cu mâinile sub

piele de suină în călduri și bolnavă

 

cine este adevăratul „bunic”?/ eu nu sunt mielul de pe cruce

din laboratorul cu material genetic

intră în atelier scoate din dulap

punctatorul acul de trasat ruleta

paste abrazive discuri din țesături

ferăstrăul pendular

mai târziu expune un produs

din aliaje cu fier și carbon

 

după o pauză de câteva zile în comentarii

revine ca după o copulație totală

 

cum de altfel ar trebui știut că

adevăratul „bunic” cu șevaletul într-o mână

va deschide ușa bibliotecii să alerge pe scări

în sus și va urla la 112

 

ce știți voi, n. va naște un băiețel

în săptămâna asta sau cealaltă se așteaptă ca e-mailul

de la ștefan să semnifice o mână într-o mănușă medicală

care tastează următorul rezultat

în urma analizei la tomograf

creierul are un conținut ridicat de glucide și grăsimi

nu atinge minim 40 de ani

e trivial insensibil involutiv în sec. XXI

vă recomand să apelați la tehnologia Spaun

poate

 

de ce să-și tolereze în continuare

minciuna cu picioare lungi și sexy

de ce să deruleze anii înapoi

când comentariile lor împresoară

construiesc paturi și grilaje

ea vrea să fugă dar e legată

și într-o zi de iarnă durerile împing

a a a inspiră expiră inspiră expiră

de fapt mă decid s-o ucid

în sfârșit doris sau… …

am timp de gândire

iese nemișcat la lumină pe uscat

primește o palmă peste fund și plânge

uoa uoa uoa va fi crescut de mine cu

fudulii de taur în trei-patru ani

se va dezvolta ca bărbat

să-și răzbune c-un volum publicat mama

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral