Climaxul virgulei spre exclamare: prepoziția hyper la Apostolul Pavel

Fănel Șuteu Publicat la: 03-02-2017

Homo consumericus: de la interogativ la constatativ

Superlativul antrenează exclamarea (Jackelén). Iar semnul este generat de semn: se presupune interogarea. Fără cele două simboluri radicale, migrând în interiorul istoriei gândirii universale, hermeneutica și exegeza ar constitui mâinile unui artist care ar încerca să reproducă celebra pictură a lui Rafael Școala din Atena cu o filă de plombagină (indigo), acoperită cu acetilură de calciu (carbid) – fapt practic imposibil.
Problema este că noi, viețuitorii sociali traversieri ai postmodernismului am (de)clasat mirarea, deoarece am început să omitem chestionarea. De aici absența miracolelor sau falsificarea lor în contemporaneitate. Am numit accesoriile tehnologice drept miracole și în fața dezvoltării marelui Mamut funcțional am început să ne mirăm, pentru a înceta într-o apatie generală căreia îi sunt caracteristice virgula și punctul.
Unde a dispărut „!”? Dar „?”? Ideea de supraprodus a generat apariția supermagazinelor, care au facilitat extinderea hipermarketurilor. Ce ne rămâne? Hiperfuncționalizarea „extra muros” și hipercomoditatea (Baudrillard, Simulacra and Simulation). Homo consumericus, cum este numit contemporanul lui Lipovetsky în Le bonheur paradoxal, a abandonat interogativul (?) și exclamativul (!), în favoarea consemnativului (,) și constatativului (.), în spiritul businessmanului din Micul prinț, care nota stelele pe hârtie și le ascundea în sertar.

Deus superlativus: de la exclamativ la super-exclamativ

Există în Noul Testament 29 de combinații bazate pe particula verbală hyper (J.F. Conley), constituind veritabile teme de discuție asupra superlativului. Dintre ele, 19 îi aparțin Sfântului Pavel (E. Sauer). Ce grad de originalitate a avut totuși Apostolul?
Conform lucrării lui Dionisie De divinis Nominibus, sunt trei căi prin care accedem la tainele cunoașterii. Via triplex se ramifică în: calea negației sau via negationis, calea afirmației sau via affirmationis și calea superlativului sau via eminentiae. Ele activează trei resorturi raționale: înlăturare, afirmare și transcendere (B. Mondin).
Toma din Aquino a recomandat-o pe a treia, precedată de celelalte: (1) „înlăturăm cele trupești… intelectuale… și rămâne întunericul neștiinței”; (2) „Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca necunoscut… și, deși rămâne neștiut ce este, știm totuși că este”; (3) „Cele ce se spun despre Dumnezeu trebuie înțelese întotdeauna prin eminență, înlăturând tot ceea ce poate ține de perfecțiune” (In I Sententiarum și In Boethii De Trinitate). În această fază analitică, descoperim expresii logico-lingvistice care-L descriu pe Dumnezeu prin: adjective la superlativ: „cel mai înțelept”, „cel mai puternic”; adverbe: „în modul cel mai înțelept”, „în mod excelent”; și prefixoide (prea-, supra-): „preabun”, „preaputernic”, „suprainteligent” etc.

Homo faber și Deus superlativus: de la suprapunere la compunere lingvistică

În Studii de lexicologie biblică, Eugen Munteanu surprinde faptul că superlativul ebraic era realizat prin suprapunere: „structură nume + același nume la genitiv”; o sintagmă ebraică dedicată este šiyr haširiym, „Cântarea Cântărilor”. Pavel cunoștea procedeul: el folosește expresia hyperbolen eis hyperbolen (2 Cor 4:17), tradusă prin „belșug nemărginit”.
Însă Apostolul a utilizat încă o modalitate descriptivă a divinului: compunerea. Astfel, îi dedică lui Dumnezeu sintagme ca: „super”-creștere, „super”-plinătate de iubire sau bogăție, „super”-excedentă bucurie, mărime sau glorie, „super”-exces de har etc. Mai târziu, Dionisie utilizează termeni ca hyperagnos – „mai mult decât pur”, hyperalethes – „mai mult decât adevăr” și chiar hypertheos – „mai mult decât divin”.
A fost Pavel un inovator la nivelul limbajului neo-testamentar? A inventat 19 cuvinte prin compunere cu particula hyper? Cercetând unele lucrări anterioare scrierilor sale, am descoperit că doar 6 compuși debutează în epistole:

  • hyperakmos – „a trece de floarea vârstei” (1 Cor 7:36);
  • hyperekeina – „dincolo” (2 Cor 10:16);
  • hyperekteino – „a se întinde dincolo de măsură” (2 Cor 10:14);
  • hyperentugchano – „a interveni [pentru]” (Rom 8:26);
  • hyperperisseuo – „a se revărsa” (Rom 5:20; 2 Cor 7:4); și
  • hyperpleonazo – „a abunda în exces” (1 Tim 1:14).

Homo consumericus: înapoi la exclamare!

În ce mod ne condiționează superlativul paulin? În trecut oamenii erau în stare să moară pentru un cuvânt; astăzi, mor pentru cifre precedate de un cuvânt (hyper). Altădată erau înălțați pe cruci pentru Cuvântul / Logos supra-înălțat în slavă; astăzi, își atârnă crucile la gât și se înalță pe vârfuri spre vârful piramidei sociale. Atunci, oamenii mureau având Logosul pe buze și trăiau în Cuvânt; astăzi, mor în interiorul cuvintelor și mor cuvintele în ei.
Pe noi, c(in)e ne mai poate salvgarda? Moartea Cuvântului pe cruce, pentru cei care mor în crucea cuvintelor așteptând un semn (!), pentru un semn (?). Primului semn i se substituie crucea, iar celui de-al doilea, Crucificatul. Bine spunea Fulton Sheen: „Dumnezeu ne dă crucea, iar crucea ni-l dă pe Dumnezeu.” Nu este acesta superlativul superlativelor? Să punem virgulă sau punct după exclamare?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe