Sensul viu și interpretarea alegorică a Bibliei

Florina Rodica Hariga Publicat la: 03-02-2017

Aliud dicitur, aliud demonstratur.

Textul sacru este definit și diferențiat de celelalte texte prin sensul său viu, prin modul viu în care se adresează celor care îl citesc și îl receptează ca util, bun și plin de înțeles în contemporaneitate într-o manieră la fel de autentică precum apărea acest text în epoca antică.

Interpretarea alegorică a textului biblic este cea care mediază și actualizează sensul viu al textului, descoperindu-l celor interesați de a-și înțelege propria viață prin apelul la acesta. Textul sacru este și rămâne viu atât timp cât vorbește creștinului din anul 2017 la fel de clar precum i se adresa celui din primele secole ale creștinismului. Problema receptării acestei clarități este dată de forma textului și nu de substanța sau înțelesul său profund universal. Rolul interpretării alegorice este de a deschide forma abstractă spre un înțeles concret accesibil oricărui cititor, indiferent de timpul în care trăiește. Exegeza alegorică a reprezentat iniţial căutarea sensului adânc al miturilor, noţiunea de alegorie fiind folosită pentru a marca aspectele mai dificil de înțeles din scrierile homerice. Cuvântul allegoria (άλληγορία) a fost preluat din vocabularul gramatical, fiind definit de Heraclit retorul ca o figură de stil prin care se spune un lucru pentru a face să se înţeleagă altul, de exemplu, o furtună pentru a imagina un război (Félix Buffiere, Miturile lui Homer şi gândirea greacă, Bucureşti, Editura Univers, 1987, p. 36). În accepţie creştină, Apostolul Pavel este primul care foloseşte termenul de alegorie în Epistola către Galateni (Galateni 4, 21-24): Totul este alegoric (ά εστιν άλληγορούμενα), în care discută circumciderea creştinilor şi contrazice pretenţia supremaţiei creştinilor de origine ebraică asupra celorlalţi creştini de origine diferită pentru a marca diferenţa lege a trupului (cultul mozaic) - lege a duhului (credinţa creştină). Acesta interpretează pasajul în care Avraam o alungă pe Agar, mama lui Ismael şi îl numeşte unic moştenitor pe Isaac, fiul Sarei: „Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut prin făgăduinţă. Aici e o alegorie, căci aceste femei sunt cele două Testamente: unul de la muntele Sinai, care naşte spre robie (Agar), iar cea liberă este Ierusalimul de sus, care este mama noastră”.
Cheia de interpretare alegorică a Vechiului Testament este Noul Testament, iar sensul alegoric nu trebuie confundat cu cel parabolic: alegoric, expresia fiul omului îl desemnează pe Iisus, iar în sens parabolic referinţa poate fi găsită în Vechiul Testament ca sintagmă definitorie pentru rege. Evenimentul anterior îl anunţă pe cel ulterior: un alt exemplu este facerea Evei din coasta lui Adam ca prefigurare a naşterii Bisericii din jertfa lui Hristos (prima dovadă a jertfei fiind străpungerea coastei Sale după Răstignire). Datorită variatelor contexte în care Biblia a ajuns să fie receptată, interpretarea alegorică a clarificat eventualele incoerenţe sau neverosimilităţi ocurente. Pentru Philon din Alexandria, cel care a realizat corespondenţa filosofie-Scriptură prin intermediul alegoriei, adevărul Vechiului Testament poate fi exprimat apelând la termenii lui Platon: „«Şi toată iarba câmpului, când aceasta nu răsărise» zice, iar aceasta înseamnă că înainte de a apărea sensibilele particulare exista, prin prevederea Creatorului, sensibilul general, pe care de asemenea l-a numit «tot». Aşadar, a asemuit corect sensibilul cu iarba. Cum iarba este hrana fiinţelor lipsite de raţiune, aşa şi sensibilul a fost atribuit părţii iraţionale a sufletului”. (Philon din Alexandria, Comentariu alegoric al Legilor Sfinte după lucrarea de şase zile, Cartea I, X, 24, Bucureşti, Editura Paideia, 2002).
După Augustin, sensul figurat trebuie intuit de fiecare dată când Scriptura, deşi exprimă aspecte care au sens la nivel literal, pare a contrazice adevărul credinţei sau bunele deprinderi, cum ar fi spălatul picioarelor lui Hristos înainte de patima Sa de către femeia păcătoasă. Interpretarea alegorică este determinată de faptul că Scriptura poate conţine expresii sărace din punct de vedere semantic, precum numele proprii, numerele, termenii tehnici care înlocuiesc de fapt ceva (Umberto Eco, Arta şi frumosul în estetica medievală, Bucureşti, Editura Meridiane, 1999, p. 80).
Evul Mediu marchează distincţia dintre allegoria in factis şi allegoria in verbis: prima ca stare de lucruri având un sens imanent, valabil doar pentru istoria sacră a faptelor, a doua ca simplă expresie verbală a unui mesaj încifrat (Ioan Pânzaru, Practici ale interpretării de text, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 81). Pentru exegeţii medievali, Scriptura are două sensuri, literal şi spiritual, cel din urmă fiind împărţit în sensurile alegoric, moral sau tropologic şi cel anagogic, acestea reprezentând de fapt patru perspective prin care se evalua sensul literal. Cele patru niveluri de interpretare pot fi observate şi în Zohar (Cartea Splendorii) din cuprinsul Cabalei, unde Moses de Leon foloseşte pentru acestea cuvântul pardes (paradis), în care fiecare consoană exprimă un nivel: peşat (sensul literal), remes (sensul alegoric), deraşa (tălmăcirea talmudică şi hagadică), sod (sensul mistic) (Paul Cornea, Interpretare şi raţionalitate, Iaşi, Editura Polirom, 2006, p. 231).
Thoma d’Aquino înţelege prin quem auctor intendit (ceea ce intenţionează autorul) un sens care nu este intrinsec enunţului, ci este atribuit de subiect în actul enunţării, prefigurând astfel accepţia modernităţii asupra alegoriei. Nu înseamnă că supra-sensul nu există, ci acesta este deja cuprins în intenţia autorului. Astfel, intenția lectorului devine la fel de autentică și de onestă ca aceea a autorului, prin descoperirea sensului viu inerent textului sacru care acum îl privește, în mod deosebit, pe el, cel care îl interpelează. Prin lectura și interpretarea alegorică a Bibliei, Dumnezeu îmi vorbește și mă privește la fel de viu cum s-a adresat lui Avraam la stejarul din Mamvri sau vameșului Zaheu la sicomorul din Ierihon. Cum aleg, în timpul acesta, să îi răspund eu mai departe?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe