Când demonii vorbesc prin îngeri

Romeo Aurelian Ilie Publicat la: 03-02-2017

Despre ereditatea talentului literar nu s-a scris încă nimic. Poate tocmai pentru că nu s-au înregistrat încă foarte multe cazuri ale acestei „erori genetice”. La o privire fugitivă în istoria literaturii universale, ne oprim instantaneu la tandemul Alexandre Dumas tatăl și fiul. Iar dacă aruncăm un ochi și în ograda noastră, cel mai mediatizat caz autohton este cel al celor doi Caragiale. Iată, însă, că un nou caz se întâmplă în vremurile noastre, chiar sub ochii noștri. O dovedește din plin Dan Ciupureanu, fiul poetului Ionel Ciupureanu. După debutul din anul 2014 cu volumul de versuri Efectul calmantelor (Editura Vinea), distins cu premiul pentru debut al revistei Tiuk, urmat anul următor de Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2 (Editura Tracus Arte), acesta s-a hotărât să „redebuteze”, de data aceasta în proză, cu romanul Omar și diavolii (Editura Polirom, 2017).

 

Cu siguranță se vor găsi scrupuloși care să spună că nu este decât cel mult un „mini-roman”, dată fiind întinderea lui. Însă eu îndrăznesc să spun că densitatea scriiturii, precum și numărul mare de personaje și dinamica faptelor narate îl certifică fără doar și poate ca fiind un roman în adevăratul sens al cuvântului. Și încă un roman nu tocmai comun. Ce anume îl face să fie unul deosebit? Faptul că de la început și până la sfârșit trebuie citit cu două rânduri de priviri. Trebuie urmărit stratul (firul narativ) și vânat substratul. Pentru că la o primă lectură, superficială, el poate trece repede drept un alt roman scris în „dulcele” stil contemporan, despre viața trăită fără discernământ, despre laxismul moral al tinerilor de azi (ca și când nu și-ar fi avut fiecare „azi” uscăciunile lui), un alt roman de tip „așa NU”, bun de aruncat în raftul cel mai de jos al bibliotecii. Dar faptul că autorul a ales să înceapă romanul cu un motto din Biblie trebuie să atragă atenția cititorului, de la bun început, că are dinaintea sa o lucrare ce are un scop ceva mai înalt decât indexarea unor non-modele.
Cheile ce vor ajuta la descifrarea substratului sunt, după părerea mea, două la număr. Prima stă în strânsă legătură cu tabloul familial descris încă din debutul cărții: tată frustrat și destabilizat social, mamă suferindă de o formă de nebunie manifestată prin deliruri mistice și trei frați dezbinați între ei. O panoramă cu rol de simbol care descrie, de fapt, întreaga societate românească postdecembristă, aflată într-o perpetuă tranziție, incapabilă să producă modele, să ofere valori morale sau să pună la punct un sistem eficient de educație. Într-o asemenea societate este firesc să se nască și „monștri”. Și cu această concluzie am ajuns și la a doua cheie. Oare Iani a.k.a. Bibanu’ a.k.a. Omar și toți cei din anturajul său sunt chiar atât de monstruoși? Iar pentru a da un răspuns lucid la această întrebare, cititorul ar trebui să își activeze „ochelarii de psiholog”. Personal, eu nu am găsit la personajele lui Dan Ciupureanu nici urmă din ura viscerală ce mână toate personajele cu adevărat negative din literatura universală. Eu am văzut în ele mai degrabă o ceată de îngeri ce n-au avut șansa să cunoască raiul, născându-se direct în infern. Iar faptele lor, ce-i drept, preponderent reprobabile mi-au apărut mai degrabă ca manifestări ale unor demoni ce au luat cu asalt trupurile acestor îngeri. De aici și cursul narativ furibund, ce dă senzația de avalanșă de acțiuni, ca și cum actanții nu și-ar trage sufletul nicio clipă în goana lor nebună după atingerea senzațiilor tari. În fond, ei sunt doar însetați de sens, ei atacă în neștire și fără rânduială un orizont ideatic și valoric a cărui lipsă o resimte fiecare în parte, mai mult sau mai puțin conștient.
Așadar, ne aflăm în fața uneia dintre micile cărți mari ale literaturii contemporane, oferită de unul dintre scriitorii ce s-au înscris deja (cu sau fără voia lor) pe lista celor ce vor ține steagul sus, contribuind la dăinuirea spiritului liber și critic al literaturii române. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe